Pe scurt, pentru firmele care execută contracte cu primării, spitale, companii de stat sau alte autorități: Legea nr. 72/2013 obligă autoritatea contractantă să plătească factura în cel mult 30 de zile calendaristice, iar contractul poate prevedea cel mult 60 de zile, numai dacă termenul este justificat obiectiv și stabilit expres atât în contract, cât și în documentația achiziției (art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1)). Pentru întârziere, autoritatea datorează dobânda legală penalizatoare, de 8 puncte procentuale peste rata de referință a B.N.R., plus 40 de euro și cheltuielile de recuperare, chiar dacă în contract nu există nicio clauză de penalități, cum a reținut Curtea de Apel Suceava. Clauzele care amână plata sau elimină dobânda sunt lovite de nulitate absolută.
În cât timp trebuie să plătească autoritatea contractantă?
Termenul legal de plată este de cel mult 30 de zile calendaristice, care curg, după caz (art. 6 alin. (1) din Legea nr. 72/2013):
- de la data primirii facturii sau a altei cereri echivalente de plată;
- de la recepția bunurilor sau prestarea serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă ori anterioară acestora;
- de la recepție sau verificare, dacă legea sau contractul prevede o astfel de procedură, iar factura a fost primită la data recepției sau înainte.
Procedura de recepție sau verificare nu poate depăși, în principiu, 30 de zile de la primirea bunurilor sau prestarea serviciilor. O durată mai mare este permisă doar în cazuri justificate obiectiv de natura contractului, dacă termenul și motivele sunt stabilite expres în contract și în documentația achiziției (art. 6 alin. (2)). Pentru instituțiile publice din domeniul sănătății, termenul legal de plată este de cel mult 60 de zile (art. 6 alin. (4)).
Autoritatea nu poate amâna plata nici controlând momentul facturării: orice clauză care stabilește un termen pentru emiterea sau primirea facturii este lovită de nulitate absolută (art. 6 alin. (3) din Legea nr. 72/2013).
Poate contractul să prevadă un termen mai lung?
Doar în limite stricte. Termenul contractual nu poate depăși termenele legale de 30 de zile. În mod excepțional, părțile pot stipula un termen de cel mult 60 de zile, dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiții (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 72/2013):
- termenul este stabilit expres în contract;
- este stabilit expres și în documentația achiziției;
- este obiectiv justificat de natura sau caracteristicile contractului.
Chiar și atunci, clauza nu trebuie să fie abuzivă. Un termen de plată mai mare de 60 de zile este considerat abuziv de lege, fără altă analiză (art. 14 lit. d)).
Consecința practică pentru ofertant: termenul de plată se verifică încă din documentația de atribuire. O clauză care prevede, de exemplu, plata „în 90 de zile de la recepție” poate fi contestată la acel moment sau poate fi invocată ca nulă ulterior, în litigiul pentru plată.
Ce datorează autoritatea pentru întârziere?
Dacă contractantul și-a îndeplinit obligațiile și nu a primit plata la scadență, autoritatea datorează dobânzi penalizatoare, cu excepția cazului în care întârzierea nu îi este imputabilă (art. 8 alin. (1) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 72/2013). Dobânda curge de la termenul din contract sau, în lipsa lui, de la expirarea termenului legal (art. 8 alin. (2)).
Contractantul poate pretinde trei categorii de sume:
| Ce se datorează | Cât | Temei |
|---|---|---|
| Dobânda penalizatoare | nivelul din contract sau, dacă nu există, dobânda legală penalizatoare: rata de referință a B.N.R. plus 8 puncte procentuale | art. 4 și art. 8 din Legea nr. 72/2013; art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 |
| Daune-interese minimale | contravaloarea în lei, la data plății, a 40 de euro | art. 10 din Legea nr. 72/2013 |
| Cheltuielile de recuperare | toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanței | art. 9 din Legea nr. 72/2013 |
Rata de referință este rata dobânzii de politică monetară a B.N.R. (art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011), iar rata în vigoare în prima zi a semestrului se aplică pe întregul semestru (art. 4 din Legea nr. 72/2013).
Exemplu ipotetic: o factură de 100.000 de lei, primită de autoritate la 1 martie, trebuia plătită până la 31 martie. Autoritatea plătește la 30 iunie, cu 91 de zile întârziere. Dacă rata de referință ar fi de 6,5%, dobânda legală penalizatoare ar fi de 14,5% pe an, adică aproximativ 3.615 lei pentru cele 91 de zile, la care se adaugă echivalentul a 40 de euro.
Când autoritatea a plătit un avans, dobânda și celelalte sume se calculează doar pentru diferența rămasă de plată (art. 11 din Legea nr. 72/2013).
Ce clauze din contract nu produc efecte?
Legea califică direct ca abuzive, fără nicio altă analiză, clauzele care (art. 14 din Legea nr. 72/2013):
- exclud dobânzile penalizatoare sau le stabilesc sub nivelul dobânzii legale penalizatoare;
- condiționează curgerea dobânzii de o punere în întârziere;
- prevăd un termen de curgere a dobânzii mai lung decât termenele legale;
- stabilesc, în contractele cu autoritățile, un termen de plată mai mare decât cel permis de art. 7 alin. (1);
- elimină daunele-interese suplimentare;
- stabilesc un termen pentru emiterea sau primirea facturii.
Aceste clauze sunt lovite de nulitate absolută (art. 15 alin. (1) din Legea nr. 72/2013). Pentru alte clauze sau practici, instanța apreciază caracterul vădit inechitabil, ținând seama, între altele, de buna-credință și de poziția dominantă a cocontractantului față de o întreprindere mică sau mijlocie (art. 12-13).
Ce apărări invocă de obicei autoritatea?
În litigiile pentru plata cu întârziere, autoritățile invocă frecvent trei argumente.
„Contractul nu prevede penalități.” Nu are importanță. Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 581 din 10 septembrie 2019, a reținut că lipsa clauzei de penalități din contractele de achiziție publică „nu înlătură aplicarea Legii nr. 72/2013” și a menținut obligarea municipiului la plata dobânzii legale penalizatoare, la nivelul de 8 puncte procentuale peste rata de referință.
„Nu ați emis factură pentru penalități.” În aceeași cauză, curtea a reținut că plata și exigibilitatea penalităților decurg din lege și din contract, aplicarea lor „nefiind condiționată de emiterea unor facturi în acest sens”.
„Nu am avut fonduri bugetare.” Legea exceptează doar întârzierea care nu este imputabilă debitorului (art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 72/2013); lipsa fondurilor nu este prevăzută ca motiv de exonerare. În cauza Suceava, apărarea întemeiată pe regulile finanțelor publice a fost respinsă.
Cum recuperează contractantul banii?
Există două căi:
- Ordonanța de plată. Legea trimite expres la această procedură (art. 16 din Legea nr. 72/2013), iar Codul de procedură civilă o permite și pentru creanțele din contractele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă (art. 1014 alin. (1) din Codul de procedură civilă). Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și constatată printr-un înscris. Înainte, creditorul comunică o somație, cu termen de plată de 15 zile, care întrerupe prescripția (art. 1015).
- Acțiunea în pretenții, potrivit regulilor litigiilor din executarea contractelor de achiziție publică, în termenul de 3 ani prevăzut pentru acțiunile privind executarea contractului (art. 53 alin. (8) din Legea nr. 101/2016), dacă legi speciale nu prevăd altfel.
Cererea de ordonanță de plată se depune la instanța competentă să judece fondul în primă instanță (art. 1016 din Codul de procedură civilă). Coroborat cu regula de competență pentru litigiile din executarea contractelor de achiziție publică (art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016), aceasta este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Pentru că se întâlnesc încă declinări între instanțe, este util ca cererea să motiveze expres competența.
Ordonanța de plată este, de regulă, calea mai rapidă când factura este acceptată și doar neplătită. Dacă autoritatea contestă lucrările, cantitățile sau recepția, creanța nu mai este certă, iar acțiunea în pretenții, eventual cu expertiză, este calea potrivită.
Întrebări frecvente
Autoritatea poate plăti la 90 de zile dacă așa scrie în contract?
Nu. Termenul maxim care poate fi convenit cu o autoritate contractantă este de 60 de zile, și numai în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 72/2013. Un termen mai lung este abuziv de drept (art. 14 lit. d)) și lovit de nulitate absolută (art. 15).
Datorează autoritatea dobândă dacă în contract nu sunt prevăzute penalități?
Da. Se aplică dobânda legală penalizatoare (art. 4 și art. 8 din Legea nr. 72/2013), cum a reținut și Curtea de Apel Suceava în decizia nr. 581/2019.
Cât este dobânda legală penalizatoare între firme și autorități?
Rata de referință a B.N.R. plus 8 puncte procentuale pe an (art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011). Rata în vigoare în prima zi a semestrului se aplică pe întregul semestru (art. 4 din Legea nr. 72/2013).
Trebuie să trimit o notificare ca să curgă dobânda?
Nu. Dobânda curge de la scadență, iar o clauză care ar impune punerea în întârziere ca o condiție este abuzivă de drept (art. 8 alin. (2) și art. 14 lit. b) din Legea nr. 72/2013).
Ce înseamnă cei 40 de euro?
Sunt daune-interese minimale, datorate în lei la cursul de la data plății, de la data la care curge dobânda (art. 10 din Legea nr. 72/2013). Se adaugă dobânzii și cheltuielilor de recuperare.
Cum vă putem ajuta
SCA Zandomeni asistă contractanții autorităților publice la calculul dobânzilor și al celorlalte sume datorate pentru plata cu întârziere, la redactarea somației și a cererii de ordonanță de plată sau a acțiunii în pretenții și la verificarea clauzelor de plată încă din etapa documentației de atribuire. Lucrăm cu clienți din toată țara, iar analiza pornește de la contract, facturi, procesele-verbale de recepție și corespondența cu autoritatea.
Articolul are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la 24.10.2026. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.