Terenurile agricole ale statului: licitația, redevența în kilograme de grâu și cele trei căi ale litigiilor cu ADS

Terenurile agricole ale statului (ADS): concesionarea, arendarea și litigiile cu Agenția Domeniilor Statului

Publicat pe Publicat în Uncategorized

Ghid practic pentru fermierii mari din Vest: cum se obține terenul, cum se plătește redevența, ce se întâmplă la reziliere și pe ce cale se contestă actele concedentului, potrivit Legii nr. 268/2001, în forma aplicată în 2026

De ce contează acum terenurile statului

Statul român administrează, prin autoritatea creată de Legea nr. 268/2001, sute de mii de hectare de teren cu destinație agricolă, concesionate sau arendate în cea mai mare parte unor exploatații private. Diferența dintre prețul terenului de stat și prețul terenului privat explică aproape tot ce urmează în acest articol: concurența la licitații, presiunea asupra contractelor vechi și litigiile.

La licitațiile din ultimii ani s-au obținut redevențe de ordinul tonelor de grâu la hectar pe an (în martie 2023, de exemplu, aproape 4 tone de grâu/ha/an pentru un lot din Mehedinți, potrivit presei de specialitate). În același timp, multe contracte vechi, încheiate pe termene lungi și fără clauze de actualizare a redevenței, au rămas la nivelurile stabilite la semnare. Așadar, același stat poate încasa pentru un hectar arabil de câteva ori mai mult de la un concesionar nou decât de la unul vechi.

Pentru fermierul mare din Timiș, Arad, Bihor sau Caraș-Severin, consecința practică este dublă. Pe de o parte, terenul de stat rămâne una dintre puținele surse de suprafețe compacte, pe termen lung, la un cost previzibil. Pe de altă parte, un contract vechi cu redevență mică este un activ pe care concedentul are tot interesul să-l recupereze și să-l repună pe piață. Cine deține un asemenea contract trebuie să-l administreze ca pe un dosar litigios în stare latentă.

Ce găsiți în articol: cine este astăzi concedentul și ce s-a schimbat în 2025-2026; cele trei căi de obținere a terenului (licitație, atribuire directă, tineri fermieri); redevența ca obligație administrată fiscal și noul borderou din 2026; arendarea terenurilor statului; terenurile pentru energie regenerabilă (Legea nr. 159/2026); harta litigiilor: ce instanță, ce termen, ce excepții, ce apărări; analiza din perspectiva concedentului și strategia BATNA a fermierului.

1. Cadrul legal, pe scurt

Regimul terenurilor agricole ale statului nu se află într-un singur act normativ. Avocatul care preia un dosar cu agenția lucrează simultan cu cel puțin cinci straturi de reglementare, iar cele mai multe erori procedurale vin din aplicarea regulilor unui strat la o problemă care aparține altuia.

Act normativCe reglementează, în ce privește terenurile statului
Legea nr. 268/2001 și Normele metodologice aprobate prin HG nr. 626/2001Atribuțiile agenției (art. 4), procedurile de concesionare (art. 18-213), declararea și plata trimestrială a redevenței (art. 6), atribuirea către tinerii fermieri (art. 4 alin. (1) lit. c1))
Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015)Art. 2 alin. (2) lit. b): codul se aplică și administrării redevențelor din contractele de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă încheiate de agenție
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004Controlul actelor unilaterale ale agenției și al contractelor care pun în valoare bunuri proprietate publică (art. 2 alin. (1) lit. c1))
Codul civilExecutarea contractelor, rezoluțiunea și rezilierea (art. 1549-1554), impreviziunea (art. 1271), arendarea (art. 1836 și urm.), prescripția extinctivă (art. 2517)
Codul administrativ (OUG nr. 57/2019)Regimul general al bunurilor statului; art. 307 alin. (2), temeiul repartizării redevenței către bugetele locale din 2026; art. 330, litigiile privind concesiunea bunurilor proprietate publică
Legea nr. 165/2013Predarea către agenție a terenurilor destinate restituirii și punerea lor la dispoziția comisiilor de fond funciar (art. 9)
Legea nr. 159/2026Concesionarea terenurilor statului desemnate zone de accelerare pentru proiecte de energie din surse regenerabile

1.1. Cine este astăzi concedentul

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1225 din 31 decembrie 2025, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură s-a desființat prin fuziune prin absorbție, iar activitatea ei a fost preluată de Agenția Domeniilor Statului, care poartă acum denumirea de Autoritatea Națională pentru Administrarea Domeniilor Statului, Pescuit și Acvacultură (ANADSPA). Aceeași ordonanță a înlocuit denumirea în tot cuprinsul Legii nr. 268/2001. Contractele de concesiune și de arendă continuă, așadar, cu aceeași autoritate, sub noua denumire, iar în textul de față folosim denumirea consacrată de „agenție” sau „ADS” pentru ușurința lecturii.

Reorganizarea are însă o consecință procedurală concretă. Agenția nu a fost desființată, ci a absorbit o altă instituție și și-a schimbat denumirea; în procesele începute înainte de reorganizare nu are loc, de aceea, o transmisiune a calității procesuale în sensul art. 38 C.pr.civ., ci doar o actualizare a denumirii părții. În cererile noi, autoritatea se indică sub denumirea actuală; chemarea în judecată a „Agenției Domeniilor Statului” fără această mențiune este o eroare ușor de evitat, care poate da naștere unor discuții inutile despre identificarea pârâtului.

1.2. Domeniul public sau domeniul privat: întrebarea care decide totul

Cele mai multe terenuri oferite de agenție la concesionare sunt proprietate privată a statului; asupra lor agenția exercită, în numele statului, prerogativele dreptului de proprietate (art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 268/2001). Există însă și terenuri din domeniul public, aflate în exploatarea institutelor și stațiunilor de cercetare sau a unităților de învățământ agricol (art. 4 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 268/2001). Distincția nu este teoretică: ea decide natura contractului, instanța competentă și regulile de interpretare.

Înalta Curte a arătat, în Decizia nr. 1463 din 30 martie 2015 (Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată într-un conflict negativ de competență), că instanța nu se oprește la clauza din contract care califică terenul. În speță, contractul de concesiune încheiat în 2006 descria terenul ca proprietate privată a statului, dar agenția a confirmat în proces că terenul aparține domeniului public. Curtea a reținut regimul real al bunului, a calificat contractul drept act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 (în forma de atunci; regula se află azi la lit. c1)) și a stabilit competența secției de contencios administrativ a tribunalului, pe temeiul regulii speciale de competență de la art. 66 din OUG nr. 54/2006, aplicabilă atunci.

Prima verificare într-un dosar cu agenția este, prin urmare, una de carte funciară și de inventar: în ce domeniu se află efectiv terenul la data litigiului. Clauza contractuală este un indiciu, nu o dovadă.

2. Concesionarea: cele trei căi de acces la teren

2.1. Licitația publică cu strigare: regula de fapt

Legea nr. 268/2001 permite mai multe proceduri de concesionare: licitația cu plic închis, negocierea directă cu preselecție, negocierea directă și licitația publică cu strigare (art. 18 alin. (4) lit. a)-d)). În practica actuală, terenurile libere se concesionează de regulă prin licitație publică cu strigare, anunțată public de agenție, cu detaliile fiecărei sesiuni publicate pe site-ul acesteia.

Anunțurile publicitare din ultimii ani conturează un tipar pe care fermierul trebuie să-l cunoască înainte de a cumpăra caietul de sarcini:

  • durata concesiunii a fost de 20 de ani în licitațiile recente (de exemplu, în sesiunile din 2022), nu de 49 de ani cum se practica pentru multe contracte vechi;
  • redevența minimă de pornire se exprimă în kilograme de grâu pe hectar pe an și diferă de la lot la lot (în aceeași sesiune din 2022, pragurile au variat între 731 și 979 kg grâu/ha/an, după localitate);
  • pot participa persoane fizice sau juridice, române sau străine (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 268/2001), care îndeplinesc condițiile din caietul de sarcini;
  • garanția de participare, termenul de valabilitate a ofertei și condițiile de prezență la ședință sunt stabilite prin caietul de sarcini și trebuie respectate întocmai, sub sancțiunea excluderii.

Ultima condiție pare banală, dar ușor de ratat: o firmă care trimite documentele în termen, dar nu are la ședință un reprezentant cu împuternicire valabilă, riscă excluderea. Împuternicirea trebuie să acopere expres participarea la licitație, strigarea și semnarea procesului-verbal de adjudecare.

Loturile bune atrag, de regulă, puțini ofertanți, dar foarte motivați. Licitația se câștigă prin pregătirea modelului economic, nu prin curaj la strigare.

2.2. Atribuirea directă către investitori: o excepție interpretată restrictiv

Art. 211 din Legea nr. 268/2001 permite concesionarea directă, fără licitație, a terenului agricol către investitorii care au cumpărat acțiuni sau active ale societăților agricole supuse privatizării (de exemplu capacități de producție din zootehnie), în măsura în care activul cumpărat implică necesitatea exploatării unui teren agricol. Durata este cea a existenței mijlocului fix sau a activului, dar nu mai mult de 49 de ani (art. 212), iar nivelul redevenței se aprobă de Comitetul de privatizare, concesionare și arendare al agenției (art. 213).

Înalta Curte a respins, în 2025, extinderea acestei excepții prin cumpărări succesive. Prin Decizia nr. 1952 din 3 aprilie 2025, Secția de contencios administrativ și fiscal a menținut sentința Curții de Apel Alba Iulia nr. 139 din 22 mai 2024, care anulase, în limita suprafeței concesionarului anterior, hotărârea comitetului prin care se aprobase atribuirea directă, noul contract de concesiune și notificarea de reducere a suprafeței concesionarului anterior. Cumpărătorul dobândise construcția de la persoane fizice, după mai multe vânzări succesive, iar nu de la societatea agricolă privatizată.

Instanța supremă a reținut că noțiunea de „investitor” trebuie citită în lumina scopului legii, adică privatizarea societăților agricole de stat. Numai cel care dobândește activele direct de la societatea supusă privatizării, prin procedura reglementată, are acest statut. Cumpărarea de la particulari, pe calea dreptului comun, nu transmite un drept de concesiune pe care vânzătorul nu l-a avut niciodată, iar dispozițiile Codului civil despre vânzare nu pot acoperi lipsa acestui drept. Hotărârea de atribuire, contractul încheiat cu terțul și notificarea de reducere a suprafeței au fost anulate împreună.

Lecția are două fețe. Pentru concesionarul existent, decizia oferă un instrument eficient de apărare împotriva amputării suprafeței în favoarea unui terț. Pentru cel care cumpără o fostă fermă de stat cu intenția de a obține terenul aferent, verificarea lanțului de proprietate până la societatea privatizată este o condiție de existență a proiectului, nu o formalitate.

2.3. Tinerii fermieri: până la 50 de hectare

Art. 4 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 268/2001, introdus prin Legea nr. 226/2016, permite atribuirea directă în concesiune sau arendă a până la 50 ha de teren liber de contract către tinerii de până la 40 de ani, absolvenți ai învățământului de profil, în vederea înființării de ferme. Normele de aplicare au fost introduse prin HG nr. 811/2020 (M. Of. nr. 889 din 29 septembrie 2020), care a modificat și completat HG nr. 626/2001. Condițiile sunt cumulative: persoană fizică sub 40 de ani la data cererii, diplomă de profil agricol, veterinar, agroalimentar sau conex, domiciliu în județul în care se află terenul, lipsa unor contracte reziliate anterior din culpa solicitantului și a restanțelor către agenție, angajamentul de a înființa ferma și de a adopta o formă juridică (societate sau PFA, II, IF) în termen de un an de la semnare.

Mecanismul are o sancțiune severă: dacă ferma nu este înființată și funcțională sau forma juridică nu este adoptată în termen de un an, contractul se reziliază de drept, fără notificare și fără intervenția instanței. Când cererile depășesc suprafața disponibilă, se aplică procedura concurențială. Pentru fermierii mari, varianta tânărului fermier este relevantă mai ales în planificarea succesiunii în familie, cu condiția ca exploatația nou-creată să fie reală și autonomă; o structură aparentă, condusă în fapt de exploatația-mamă, expune contractul la anulare și reziliere.

3. Redevența: mecanismul de calcul și regimul fiscal

3.1. Kilogramele de grâu și conversia în lei

Redevența se stabilește în kilograme de grâu pe hectar pe an și se plătește în lei. Pentru atribuirile către tinerii fermieri, normele aprobate prin HG nr. 811/2020 prevăd expres conversia la cotația bursieră de la Bursa Internațională de la Paris și la cursul valutar; pentru celelalte contracte, mecanismul de conversie se citește în clauza de redevență a fiecărui contract. Formula protejează ambele părți de inflație, dar transferă integral asupra concesionarului riscul de preț al grâului: într-un an cu preț ridicat, redevența crește chiar dacă producția proprie a scăzut.

Un exemplu ilustrativ, cu un preț ipotetic de 1.000 de lei pe tonă: o redevență de 1.200 kg/ha înseamnă aproximativ 1.200 lei/ha/an, iar una de 4.000 kg/ha înseamnă aproximativ 4.000 lei/ha/an, sume care trebuie acoperite din marja netă a culturii pe toată durata de 20 de ani. Concedentul va susține, previzibil, că riscul de supraofertare este al ofertantului.

Curtea de Conturi a constatat, în auditul pentru perioada 1 ianuarie 2021 – 30 iunie 2023, că redevențele nu au fost actualizate tocmai pentru că contractele nu conțineau clauze care să permită actualizarea și că clasele de calitate a solului nu au fost actualizate pentru toate terenurile aflate sub contract. Ambele constatări anunță negocieri și, inevitabil, litigii despre modificarea contractelor vechi.

3.2. Redevența este administrată fiscal

Din 15 noiembrie 2012, ca efect al OUG nr. 64/2012 (M. Of. nr. 772 din 15 noiembrie 2012), redevențele din contractele agenției se declară la organul fiscal și sunt administrate de ANAF. Beneficiarul contractului declară și plătește redevența trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului (art. 6 alin. (1)-(3) din Legea nr. 268/2001), printr-o declarație depusă la organul fiscal competent. Codul de procedură fiscală se aplică acestor redevențe în temeiul art. 2 alin. (2) lit. b), iar alin. (3) al aceluiași articol le asimilează creanțelor fiscale.

Consecințele sunt importante și adesea ignorate de fermieri obișnuiți cu logica unui contract civil:

  • întârzierea generează dobânzi și penalități de întârziere fiscale, nu doar penalitățile din contract;
  • nedeclararea sau declararea incompletă poate duce la stabilirea obligației prin decizie de impunere, în urma unei inspecții fiscale;
  • decizia de impunere se contestă pe calea fiscală (contestație administrativă, apoi acțiune în contencios fiscal), nu printr-o acțiune civilă în pretenții (pașii sunt explicați în articolul despre contestația împotriva deciziei de impunere);
  • recuperarea se face prin executare silită fiscală, inclusiv prin poprire asupra conturilor și asupra sumelor datorate debitorului de terți.

Un reper practic: în dosarul soluționat de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 72/2018 (prezentat la secțiunea 6.2), agenția a calculat redevența până la data procesului-verbal de predare-preluare a terenului. Lecția este simplă: redevența se urmărește până la predarea efectivă a terenului, nu până la data la care concesionarul consideră că a încetat contractul.

Regimul fiscal este specific contractelor agenției. Curtea de Apel Galați a reținut, în Decizia nr. 320 din 9 iunie 2020, că redevența dintr-o concesiune încheiată de o comună are natură civilă, iar o decizie de impunere emisă pentru ea este nelegală, tocmai pentru că, spre deosebire de contractele agenției, pentru concesiunile locale nu există o normă care să trimită la Codul de procedură fiscală.

Atenție: amenzile, penalitățile și alte sume stabilite pentru nerespectarea clauzelor contractuale nu se includ în declarația fiscală (art. 6 alin. (2) din Legea nr. 268/2001). Ele rămân creanțe contractuale ale concedentului, urmărite pe calea dreptului comun. Așadar, un singur contract poate genera simultan un litigiu fiscal (redevența și accesoriile fiscale) și un litigiu civil sau de contencios (penalitățile contractuale, garanțiile, rezilierea).

3.3. Noutatea din 2026: repartizarea către bugetele locale și borderoul

Procedura aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 475 din 28 aprilie 2026 și Ordinul ministrului dezvoltării nr. 515 din 30 aprilie 2026, emisă în aplicarea art. 307 alin. (2) din Codul administrativ și a art. XLVIII alin. (1) din OUG nr. 7/2026, reia regula din Cod: redevența din concesionarea terenurilor agricole ale statului se repartizează trimestrial, 40% bugetului județului, 40% bugetului comunei, orașului sau municipiului în care se află exploatația și 20% rămâne la bugetul de stat.

Pentru concesionar, plata rămâne una singură, în contul de venituri ale bugetului de stat. Apare însă o obligație nouă: depunerea, la același termen cu declarația și în format electronic, a unui borderou de distribuire a redevenței care indică sumele pe județe și localități, cu codurile lor fiscale. Când exploatația se întinde pe mai multe unități administrativ-teritoriale, redevența cuvenită fiecăreia se calculează de concedent, după suprafața aflată pe teritoriul fiecăreia. Pentru fermele mari din Câmpia de Vest, care exploatează frecvent terenuri de stat pe teritoriul mai multor comune, borderoul devine un document de conformare care trebuie corelat cu anexa de suprafețe a contractului.

4. Arendarea terenurilor statului

Agenția poate da în arendă terenurile pe care le administrează (art. 4 alin. (1) lit. d), e) și h) din Legea nr. 268/2001). Arendarea are, în practică, un rol complementar: pentru tinerii fermieri, normele din 2020 prevăd că sesiunile de arendare se pot organiza doar pentru terenurile la care sesiunea de concesionare nu a dus la încheierea de contracte.

Contractul de arendă încheiat cu agenția este, înainte de toate, un contract de arendare în sensul Codului civil, cu particularitățile impuse de legea specială și de caietul de sarcini. Câteva reguli ale Codului civil au greutate practică specială:

  • art. 1841: dacă într-un an recolta piere fortuit, în întregime sau în proporție de cel puțin jumătate, arendașul poate cere reducerea proporțională a arendei stabilite într-o cantitate fixă de produse, într-o sumă fixă sau într-o sumă calculată după valoarea unei cantități fixe de produse; la arendarea pe mai mulți ani, reducerea se stabilește la sfârșitul arendării, prin compensarea recoltelor tuturor anilor;
  • art. 1845: contractul de arendare încheiat în formă autentică sau înregistrat la consiliul local constituie titlu executoriu pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite;
  • art. 1846-1848: cesiunea arendării, permisă doar cu acordul scris al arendatorului și numai către soțul sau descendenții majori ai arendașului; interdicția subarendării, sub sancțiunea nulității absolute; reînnoirea de drept a contractului, dacă refuzul nu a fost comunicat în scris cu cel puțin un an înainte de expirare, la terenurile agricole.

Legătura dintre contractul de arendă și dreptul la plățile directe este explicată în articolul despre contractul de arendă și subvenția APIA.

Redevențele din contractele de arendă încheiate de agenție intră și ele sub incidența Codului de procedură fiscală, potrivit aceluiași art. 2 alin. (2) lit. b), care vorbește despre redevențele din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă. Arendașul statului are, așadar, aceleași obligații de declarare și același risc de executare fiscală ca un concesionar.

4.1. Concesiune sau arendă: diferențele care contează

CriteriuConcesiune ADSArendă ADS
Durată20 de ani în licitațiile recente; până la 49 de ani în multe contracte vechi și la atribuirea directă (art. 212)Stabilită prin contract; de regulă mai scurtă
Sursa regulilorLegea nr. 268/2001, HG nr. 626/2001, caietul de sarcini, Codul civil ca drept comunCodul civil (art. 1836 și urm.), completat de legea specială și caietul de sarcini
PlataTrimestrial, până la data de 25 a lunii următoare, cu borderou din 2026Trimestrial, administrată tot fiscal (art. 6 din Legea nr. 268/2001; art. 2 alin. (2) lit. b) C.proc.fisc.)
Reducere pentru calamitateDoar dacă contractul o prevede sau pe temeiul impreviziunii (art. 1271 C.civ.)Mecanism legal specific (art. 1841 C.civ.)
TransmitereDoar cu acordul concedentului, potrivit contractuluiCesiunea limitată de art. 1846 C.civ.; subarendarea interzisă (art. 1847 C.civ.)

5. Terenurile degradate și energia regenerabilă: Legea nr. 159/2026

Legea nr. 159/2026 (M. Of. nr. 592 din 20 iulie 2026), intrată în vigoare la 23 iulie 2026, completează Legea nr. 268/2001 cu un regim distinct pentru terenurile statului care pot găzdui proiecte de energie din surse regenerabile („zone de accelerare RES”), ca parte a angajamentelor din PNRR și în legătură cu transpunerea Directivei (UE) 2023/2413. Potrivit art. 2 alin. (21) din Legea nr. 268/2001, astfel completat, regimul privește terenurile statului nedeservite de infrastructura de îmbunătățiri funciare care sunt terenuri agricole de clasele IV și V de calitate ce nu pot fi folosite pentru agricultură, potrivit studiilor pedologice și agrochimice, sau terenuri degradate ori neproductive, situate în afara siturilor Natura 2000, a altor zone protejate și a rutelor principale de migrație a speciilor.

  • zonele de accelerare se desemnează prin act al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale (art. 2 alin. (23));
  • concesiunea se atribuie prin licitație publică cu strigare, prin derogare de la art. 302-320 din Codul administrativ, după procedura din anexa nr. 5 la lege (art. 4 alin. (1) lit. i)); criteriul de atribuire, durata contractului și condițiile de încetare se verifică pe textul procedurii publicat în Monitorul Oficial nr. 592/2026.

Pentru fermierii din Vest, legea are relevanță indirectă, dar reală. Loturile degradate se învecinează adesea cu exploatații agricole active, iar delimitarea dintre „teren neproductiv” și „teren arabil de clasă inferioară” depinde de studiile pedologice. Un concesionar agricol care constată că o parte din suprafața sa contractată este inclusă într-o zonă de accelerare are interes să verifice actul de desemnare și studiul pe care se sprijină, pentru că actul ministrului este un act administrativ atacabil în contencios. Legea nu reglementează expres efectele desemnării asupra contractelor agricole aflate în derulare, așa că orice reducere a suprafeței trebuie să aibă un temei contractual sau legal distinct, verificat pe textul publicat în Monitorul Oficial.

6. Harta litigiilor cu agenția

Un litigiu cu agenția poate aparține uneia dintre trei piste procedurale, uneori tuturor trei în același timp. Calificarea corectă a pistei este prima decizie strategică: o acțiune introdusă la instanța greșită nu se pierde, de regulă, definitiv, dar consumă luni de conflicte de competență, timp în care măsura contestată își produce efectele.

Obiectul litigiuluiNatura raportuluiCalea și instanțaRepere
Hotărârea de atribuire, hotărârea comitetului, notificarea de reducere a suprafeței, actul de desemnare a unei zoneAct administrativ unilateral al unei autorități centraleContencios administrativ: plângere prealabilă, apoi acțiune la curtea de apel (art. 7, 10 și 11 din Legea nr. 554/2004)ÎCCJ nr. 1952/2025, în primă instanță la CA Alba Iulia
Atribuirea, executarea, modificarea și încetarea contractului privind teren din domeniul publicContract administrativ (art. 2 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 554/2004)Contencios administrativ (art. 330 din Codul administrativ); competența se verifică la data sesizăriiÎCCJ nr. 1463/2015 (sub OUG nr. 54/2006)
Executarea și încetarea contractului privind teren din domeniul privatContract civil, în practica instanțelorInstanța civilă, după valoarea cererii; de verificat și art. 362 alin. (3) din Codul administrativCA București, sent. nr. 1590/2014 (concesiune locală, raționament transpozabil)
Redevența și accesoriile fiscaleCreanță asimilată creanțelor fiscale, administrată potrivit C.proc.fisc.Contestație fiscală, apoi contencios fiscal; contestație la executarea silităArt. 2 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C.proc.fisc.
Penalități contractuale, garanții, despăgubiri pentru folosință fără titluCreanță contractuală sau delictualăDrept comun, cu termenul general de prescripțieAudit Curtea de Conturi 2021-2023

6.1. Competența: ce s-a schimbat după abrogarea OUG nr. 54/2006

Decizia nr. 1463/2015 s-a sprijinit pe art. 66 din OUG nr. 54/2006, care atribuia tribunalului, secția de contencios administrativ, litigiile privind atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică. OUG nr. 54/2006 a fost abrogată prin Codul administrativ (art. 597). Regula a fost preluată de art. 330 din Cod, potrivit căruia aceste litigii, inclusiv cele privind executarea, modificarea și încetarea contractului, se soluționează potrivit legislației contenciosului administrativ, dar fără a mai indica tribunalul. Nivelul instanței se determină, așadar, după regulile generale din art. 10 al Legii nr. 554/2004, care deosebește între actele autorităților publice locale și județene (tribunal) și cele ale autorităților publice centrale (curtea de apel). Pentru celelalte contracte administrative, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 lasă litigiile din executarea contractului în competența instanțelor civile. La terenurile din domeniul privat, instanțele au tratat concesiunea ca pe un contract civil, dar art. 362 alin. (3) din Codul administrativ, care aplică „în mod corespunzător” regulile concesionării bunurilor publice, impune o verificare atentă a competenței în fiecare dosar.

Agenția este o autoritate centrală. Actele ei unilaterale se atacă, așadar, la curtea de apel, iar reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004). În dosarul soluționat prin Decizia ÎCCJ nr. 1952/2025, concesionarul a obținut anularea în primă instanță la Curtea de Apel Alba Iulia, nu la București. Pentru un fermier din Timiș sau Arad, instanța competentă este Curtea de Apel Timișoara, ceea ce reduce costurile și durata litigiului.

6.2. Contestarea licitației și a atribuirii

Concesionarea terenurilor agricole ale statului nu este o achiziție publică și nici o concesiune de lucrări sau de servicii. Remediile din Legea nr. 101/2016 (contestația la CNSC, termenele de 10 zile) nu se aplică. Actele procedurii (decizia de aprobare a listei de loturi, excluderea unui ofertant, procesul-verbal de adjudecare, hotărârea de atribuire directă) se contestă în contencios administrativ, cu plângere prealabilă și în termenul general de 6 luni.

Suspendarea actului se cere pe temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 și presupune caz bine justificat și pagubă iminentă. Ordonanța președințială este o cale dificilă: Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 72 din 10 iulie 2018, a confirmat respingerea cererii unui fost concesionar de a interzice agenției orice procedură de concesionare sau arendare a circa 898 ha. Contractul său conținea o clauză de încetare la data rămânerii definitive a unei hotărâri favorabile agenției, iar această hotărâre devenise definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 5 din 16 ianuarie 2018. Instanța a reținut lipsa aparenței dreptului (art. 996 C.pr.civ.) și a refuzat să analizeze, pe calea ordonanței, condițiile atribuirii directe, care aparțineau fondului.

6.3. Reducerea suprafeței concesionate

Suprafața concesionată se poate reduce pentru restituirea către foștii proprietari, în executarea unor hotărâri judecătorești definitive, prin modificarea regimului juridic al terenului ori în favoarea unor alte atribuiri prevăzute de lege. Presiunea vine din două direcții. Pe de o parte, Legea nr. 165/2013 a prevăzut predarea către agenție a terenurilor destinate restituirii, pe care agenția le aduce la cunoștința comisiilor județene de fond funciar (art. 9). Pe de altă parte, foștii proprietari și comisiile de fond funciar pot cere în instanță punerea efectivă a terenului la dispoziție.

Pentru concesionar, notificarea de reducere este momentul în care dosarul se joacă. Ea trebuie verificată pe patru puncte:

  • temeiul: există o hotărâre definitivă, o validare a comisiei județene sau un act normativ care impune reducerea? O simplă cerere a unui terț nu este suficientă;
  • identitatea terenului: parcelele indicate se suprapun efectiv, pe planul cadastral, peste suprafața concesionată, sau reducerea vizează alte tarlale?
  • beneficiarul: dacă reducerea servește unei atribuiri directe, beneficiarul are calitatea de investitor în sensul strict reținut de ÎCCJ în Decizia nr. 1952/2025?
  • efectele financiare: redevența se reduce proporțional, de la data predării efective; investițiile nerecuperate pe suprafața retrasă se regularizează prin acord, după modelul art. 20 alin. (4) din Legea nr. 268/2001, iar refuzul de a negocia poate fundamenta o pretenție proprie.

6.4. Rezilierea contractului

Rezilierea este declanșată, de regulă, de neplata sumelor datorate, de neconstituirea garanțiilor sau de nerespectarea obligațiilor de investiții prevăzute în contract. Contractele agenției conțin, de regulă, un pact comisoriu, iar regimul său de drept comun se regăsește în art. 1553 C.civ.: pactul trebuie să indice expres obligațiile a căror neexecutare atrage desființarea contractului și produce efecte, ca regulă, numai după punerea în întârziere a debitorului, cu excepția cazului în care părțile au convenit că rezilierea rezultă din simplul fapt al neexecutării.

Dosarul soluționat prin Decizia ÎCCJ nr. 1463/2015 s-a născut tocmai dintr-o asemenea dispută: concesionarul susținea că adresa prin care fusese notificat nu constituia notificarea prealabilă cerută de clauza 5.10 din contract, pentru că îi comunica alte obligații contractuale decât cea de plată. Exemplul arată unde se câștigă de obicei aceste litigii: în compararea literală a notificării cu procedura de reziliere stipulată, nu în dezbateri generale despre buna-credință.

După reziliere, problemele se mută pe teren: predarea suprafeței, evacuarea și sumele pentru folosința fără titlu. Curtea de Conturi a identificat, pentru 2021 – iunie 2023, 114 cazuri de folosire fără titlu valabil, pe 7.012 ha, cu 20,98 milioane de lei stabiliți și doar 5,6% recuperați; o parte din titluri au fost anulate în instanță, în principal pentru prescripție sau pentru lipsa probelor privind întreaga perioadă de folosință. Aceeași constatare arată, din perspectiva fermierului, care sunt apărările eficiente.

6.5. Excepțiile procesuale și apărările pe fond, separat

În litigiile cu agenția, excepțiile procesuale și apărările pe fond trebuie formulate distinct și în ordinea lor logică. Instanța soluționează mai întâi excepțiile, iar o excepție admisă face inutilă discuția despre fond. Tiparul util este următorul.

Excepții procesuale (de ridicat primele)

  • necompetența materială: acțiune civilă pentru un act unilateral al agenției sau, invers, acțiune în contencios pentru executarea unui contract privind teren din domeniul privat;
  • inadmisibilitatea pentru lipsa procedurii prealabile: în contenciosul administrativ, lipsa plângerii prealabile (art. 7 din Legea nr. 554/2004); în materie fiscală, lipsa contestației administrative împotriva deciziei de impunere;
  • tardivitatea: depășirea termenului de 6 luni în contencios sau a termenelor din Codul de procedură fiscală;
  • lipsa calității procesuale: verificarea identificării corecte a autorității, sub denumirea de după reorganizarea din decembrie 2025; în cazul redevenței, raportată la organul fiscal, care este titularul administrării creanței;
  • prescripția dreptului material la acțiune: pentru penalități contractuale și despăgubiri pentru folosință fără titlu se aplică termenul general de 3 ani (art. 2517 C.civ.); pentru redevență se aplică termenele de prescripție din Codul de procedură fiscală.

Apărări pe fond

  • neîndeplinirea procedurii de reziliere stipulate (preaviz, termen de remediere, conținutul punerii în întârziere);
  • plata sau compensarea: redevența declarată și achitată la ANAF nu mai poate fi pretinsă de agenție, iar dubla pretindere a aceleiași sume se combate cu extrasele contului de trezorerie;
  • încetarea efectivă a folosinței: redevența și despăgubirile curg până la predarea terenului, consemnată prin proces-verbal; un proces-verbal de predare semnat la timp este cea mai bună apărare împotriva pretențiilor ulterioare;
  • neaplicarea clauzei de investiții: obligația de investiții trebuie raportată la anexa contractului și la autorizațiile pe care concedentul le-a emis sau le-a întârziat;
  • impreviziunea (art. 1271 C.civ.), numai în condițiile ei stricte: schimbare excepțională, survenită după încheierea contractului, nerezonabil de prevăzut la data ofertei, riscul neasumat de debitor, încercarea prealabilă de renegociere.

7. Cum gândește concedentul: analiza din perspectiva avocatului advers

Orice strategie de apărare trebuie testată împotriva celor mai bune argumente ale agenției. În practică, acestea sunt cinci, și merită luate în serios.

  • Contractul este legea părților. Concesionarul a ofertat liber, a strigat liber și a semnat clauzele caietului de sarcini. Pentru redevențele foarte mari obținute la licitație, agenția va susține că sustenabilitatea este riscul ofertantului. Impreviziunea invocată pentru o redevență licitată recent va fi contracarată cu argumentul că volatilitatea prețului grâului era previzibilă tocmai pentru că redevența a fost exprimată în grâu.
  • Interesul public prevalează. Pentru contractele care privesc terenuri din domeniul public, art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 subordonează libertatea contractuală principiului priorității interesului public. Agenția îl va invoca pentru a justifica reducerea suprafeței sau modificarea condițiilor.
  • Calea fiscală este exclusivă pentru redevență. Orice dispută despre cuantumul redevenței și al accesoriilor trebuie purtată prin contestație fiscală. Acțiunea civilă în constatare sau în pretenții va fi întâmpinată cu excepția inadmisibilității.
  • Pactul comisoriu operează de drept. Odată îndeplinită procedura de notificare, instanța doar constată rezilierea, fără a mai cerceta gravitatea neexecutării.
  • Interesul economic al concedentului este legitim. Diferența dintre redevențele din contractele vechi și cele obținute la licitațiile recente face din recuperarea terenului un obiectiv de bună administrare, susținut de constatările Curții de Conturi.

Cel mai puternic argument advers nu este juridic, ci economic. Pentru un contract vechi, cea mai bună alternativă a agenției la menținerea contractului (BATNA-ul ei) este relicitarea la un preț de câteva ori mai mare. Concedentul are, așadar, un stimulent rațional să aplice riguros fiecare clauză de reziliere. Concesionarul care tratează contractul vechi ca pe o rentă sigură subestimează exact acest risc.

8. Strategia fermierului: audit, conformare și BATNA

8.1. Auditul contractului existent

De verificatDe ce contează
Regimul juridic real al terenului (public sau privat), în cartea funciară și în inventarDecide natura contractului și instanța competentă (ÎCCJ nr. 1463/2015)
Clauzele de actualizare a redevenței și clasa de calitate a soluluiLipsa clauzelor de actualizare și clasele neactualizate au fost constatate de Curtea de Conturi
Procedura de reziliere: preaviz, termen de remediere, forma notificăriiAici se câștigă sau se pierd litigiile de reziliere
Obligațiile de investiții și dovada executării lorPosibil motiv de reziliere; fundament pentru regularizarea investițiilor nerecuperate
Garanțiile contractuale: existență, cuantum, valabilitatea scrisorii bancareNeconstituirea garanțiilor poate declanșa rezilierea
Conformarea fiscală: declarația trimestrială și, din 2026, borderoul de distribuireNeconformarea atrage accesorii fiscale și executare silită fiscală
Lanțul de proprietate al activelor, pentru atribuirile directeLipsa dobândirii directe de la societatea privatizată anulează atribuirea (ÎCCJ nr. 1952/2025)
Suprapunerile cu cereri de restituire și cu zonele de accelerare pentru energieAnticiparea notificărilor de reducere a suprafeței

8.2. Pregătirea licitației

Plafonul ofertei nu se stabilește în sală. El se calculează dinainte, pornind de la marja netă previzibilă pe hectar, pe o medie multianuală care include anii slabi, din care se scad costurile de exploatare, costul garanțiilor, amortizarea investițiilor obligatorii și profitul-țintă. Rezultatul, împărțit la prețul de referință al grâului, dă redevența maximă rațională în kilograme. Trebuie făcute cel puțin două scenarii de preț al grâului, pentru că redevența crește automat în anii cu prețuri ridicate. Fermierul care depășește la strigare plafonul astfel calculat nu mai cumpără teren, ci risc.

8.3. Negocierea cu agenția: modelul BATNA

Când un concesionar are restanțe sau a primit o notificare de reziliere, negocierea se construiește pe comparația sinceră a alternativelor celor două părți.

BATNA-ul fermieruluiBATNA-ul agenției
Arenda privată în zonă, de regulă semnificativ mai scumpă decât terenul de stat, și pierderea suprafeței compacteRelicitarea terenului la nivelurile recente, cu riscul unei sesiuni fără ofertanți
Litigiu pe procedura de reziliere, de durată, în care exploatarea liniștită a terenului nu este garantatăLitigiu pe reziliere și pe folosința fără titlu, cu rata de recuperare redusă constatată de Curtea de Conturi (5,6%)
Plata integrală și menținerea contractuluiÎncasarea restanțelor și menținerea unui contract cu redevență mică

Zona de acord posibil există atunci când fermierul poate oferi plata restanțelor sau un calendar credibil de plată, iar agenția evită un teren nelicitat și un litigiu lung. Pentru contractele vechi, o actualizare negociată a redevenței poate fi prețul menținerii contractului, preferabil unei rezilieri contestate. Orice acord trebuie consemnat într-un act adițional semnat de organul competent al agenției; promisiunile verbale ale funcționarilor nu angajează concedentul.

8.4. Dosarul de probă

Fiecare afirmație de fapt dintr-un litigiu cu agenția trebuie susținută de o probă determinată. Este utilă păstrarea, pentru fiecare contract, a următoarelor documente: contractul și toate actele adiționale; anexele de suprafețe cu planurile cadastrale; procesele-verbale de predare-primire; declarațiile fiscale trimestriale și dovezile de plată; borderourile de distribuire din 2026; scrisorile de garanție și prelungirile lor; documentele care atestă investițiile (facturi, procese-verbale de recepție, autorizații); întreaga corespondență cu agenția, cu dovada comunicării. În litigiu, dovada predării sau a plății valorează mai mult decât orice argument juridic.

Concluzii

Terenurile agricole ale statului au devenit o piață tensionată. Redevențele de la licitații sunt mult peste cele din contractele vechi, contractele vechi sunt puse sub presiune de auditori și de diferența de preț, iar reorganizarea agenției, noul borderou fiscal și Legea nr. 159/2026 au schimbat cadrul de lucru într-un singur an. Pentru fermierul mare din Vest, câștigul real nu vine din litigiu, ci din prevenție: contracte auditate, conformare fiscală fără restanțe, procese-verbale de predare semnate la timp și o ofertă de licitație calculată dinainte.

Când litigiul devine inevitabil, dosarul se câștigă pe calificarea corectă a raportului juridic (administrativ, civil sau fiscal), pe respectarea termenelor fiecărei piste și pe compararea literală a actelor agenției cu procedura stipulată. Jurisprudența recentă a Înaltei Curți, mai ales Decizia nr. 1952/2025 privind atribuirea directă, arată că instanța supremă interpretează restrictiv excepțiile de la licitație și că un concesionar bine apărat își poate conserva suprafața.

Întrebări frecvente

Am un contract de concesiune din 2005 pe 49 de ani. Poate agenția să-mi majoreze unilateral redevența?

Nu, dacă nu există o clauză de actualizare sau un temei legal expres. Modificarea se face prin act adițional. Riscul real este altul: agenția va aplica riguros orice motiv de reziliere, pentru că relicitarea terenului îi aduce un preț mult mai mare. Negocierea unei actualizări poate fi, în anumite cazuri, varianta mai bună decât o reziliere contestată.

Cui plătesc redevența și ce se întâmplă dacă întârzii?

Plata se face trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului, în contul de venituri ale bugetului de stat, pe baza declarației fiscale; din 2026 se depune și borderoul de distribuire pe localități. Întârzierea atrage dobânzi și penalități fiscale și poate duce la executare silită de către ANAF, separat de sancțiunile contractuale ale agenției.

Am primit o decizie de impunere pentru redevență. Pot da direct în judecată agenția?

Nu. Decizia de impunere se contestă mai întâi pe cale administrativ-fiscală, iar abia apoi în contencios fiscal. O acțiune civilă împotriva agenției privind cuantumul redevenței riscă să fie respinsă ca inadmisibilă.

Agenția mi-a redus suprafața pentru restituirea către foștii proprietari. Ce pot face?

Verificați temeiul reducerii (hotărâre definitivă, validare a comisiei județene), suprapunerea efectivă a parcelelor pe planul cadastral și eventualul beneficiar al terenului retras. Notificarea de reducere este un act care poate fi atacat în contencios administrativ, cu plângere prealabilă. Cereți în paralel reducerea proporțională a redevenței de la data predării și regularizarea investițiilor nerecuperate.

Firma mea este în Timiș. Trebuie să mă judec la București?

Nu, pentru actele unilaterale ale agenției. Legea nr. 554/2004 obligă reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, deci Curții de Apel Timișoara. Pentru litigiile contractuale civile se aplică regulile de competență ale Codului de procedură civilă și eventualele clauze de competență din contract.

Pot cumpăra o fostă fermă de stat de la o firmă privată și obține apoi terenul prin atribuire directă?

Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 1952/2025, nu. Calitatea de investitor care permite atribuirea directă o are doar cel care a dobândit activele direct de la societatea agricolă supusă privatizării, prin procedura legii. Cumpărarea ulterioară de la particulari nu transmite acest drept.

Repere normative și jurisprudențiale

  • Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăților care dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Autorității Naționale pentru Administrarea Domeniilor Statului, Pescuit și Acvacultură (fosta Agenție a Domeniilor Statului), cu modificările ulterioare, inclusiv prin OUG nr. 64/2012, Legea nr. 226/2016, OUG nr. 92/2025, OUG nr. 7/2026 și Legea nr. 159/2026 (M. Of. nr. 592 din 20 iulie 2026); HG nr. 626/2001; HG nr. 811/2020.
  • OUG nr. 92/2025 pentru modificarea și completarea OUG nr. 85/2024 privind unele măsuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții aflate în subordinea acestuia (M. Of. nr. 1225 din 31 decembrie 2025).
  • Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) și alin. (3).
  • Codul administrativ (OUG nr. 57/2019), art. 307 alin. (2), art. 330, art. 362 alin. (3), art. 597.
  • Ordinul MF nr. 475/2026 și Ordinul MDLPA nr. 515/2026 privind aprobarea Procedurii privind modalitatea de virare a sumelor prevăzute la art. 307 alin. (2) din Codul administrativ (M. Of. nr. 384 din 7 mai 2026).
  • Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 2 alin. (1) lit. c1), art. 7, art. 8 alin. (2) și (3), art. 10, art. 11, art. 14-15.
  • Codul civil, art. 1271, art. 1549-1554, art. 1836 și urm. (în special art. 1841, art. 1845-1848), art. 2517.
  • ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1463 din 30 martie 2015 (natura contractului privind teren din domeniul public; competență).
  • ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952 din 3 aprilie 2025 (noțiunea de investitor la atribuirea directă); CA Alba Iulia, Sentința nr. 139 din 22 mai 2024.
  • CA București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 72 din 10 iulie 2018 (ordonanță președințială; aparența dreptului).
  • CA București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Sentința civilă nr. 1590 din 21 mai 2014 (concesiune pe teren din domeniul privat al unei comune; contract civil).
  • CA Galați, Decizia nr. 320 din 9 iunie 2020 (natura redevenței din concesiunile locale, prin comparație cu contractele agenției).
  • Curtea de Conturi, raportul de audit privind Agenția Domeniilor Statului pentru perioada 1 ianuarie 2021 – 30 iunie 2023.

Articolul are caracter informativ și reflectă legislația și practica disponibile la data de 6 noiembrie 2026. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Soluția într-un dosar determinat depinde de clauzele contractului, de regimul juridic al terenului și de actele comunicate de concedent. Pentru o analiză a contractului dumneavoastră cu agenția, ne puteți contacta la sediul SCA Zandomeni din Timișoara.