Refuz prelungire ședere: contestarea deciziei IGI

Ghid pentru angajatorii de lucrători străini și pentru lucrătorii lor: ce verifică Inspectoratul General pentru Imigrări, cum se atacă refuzul și de ce 10 zile pot decide soarta unui contract de muncă

Pe scurt. Cererea de prelungire a dreptului de ședere în scop de muncă se depune personal, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere (art. 51 alin. (1) din OUG nr. 194/2002). Curtea de Apel București a tratat termenul ca pe o obligație personală a străinului, pe care întârzierea angajatorului nu o înlătură. Refuzul prelungirii se comunică, de regulă, prin decizia de returnare (art. 52 alin. (2)). Actul care trebuie atacat și termenul care curge sunt, prin urmare, cele ale deciziei de returnare. Contestația se depune la curtea de apel în a cărei rază se află structura IGI emitentă, în 10 zile de la comunicare (art. 85 alin. (1)). Hotărârea este definitivă: nu există o a doua instanță. Contestația suspendă de drept executarea obligației de returnare (art. 85 alin. (3)), dar nu readuce lucrătorul în situația de ședere legală și nu îl face din nou angajabil. OUG nr. 32/2026, în vigoare din 27 aprilie 2026, a mutat procedura de admisie pe platforma WorkinRomania.gov.ro și a legat direct soarta angajatorului de soarta dreptului de ședere al lucrătorilor săi.

1. De ce contează acum: lucrătorul străin a devenit o problemă de conformitate a angajatorului

Până de curând, prelungirea dreptului de ședere era percepută ca o formalitate a lucrătorului: el mergea la ghișeu, angajatorul semna câteva adeverințe. Această percepție nu mai corespunde realității. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 335 din 27 aprilie 2026, a construit un sistem în care angajatorul este înregistrat sau autorizat pe platforma WorkinRomania.gov.ro și răspunde, administrativ și financiar, pentru traseul lucrătorilor pe care îi aduce.

Câteva exemple din noul regim arată cât de strâns s-au legat cele două planuri. Înregistrarea angajatorului în platformă se suspendă pentru 6 luni dacă, pe o perioadă de oricare șase luni consecutive, mai mult de 20% dintre străinii încadrați în muncă nu mai au un drept de ședere valabil, ca urmare a expirării perioadei permise după încetarea contractului, a anulării sau a revocării dreptului (art. 8 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 32/2026). Angajatorul autorizat pierde dreptul de a solicita o nouă autorizare pentru 36 de luni dacă, pe parcursul oricăror șase luni consecutive, același prag de 20% este depășit (art. 19 alin. (1) lit. c)). Încetarea contractului individual de muncă trebuie notificată agenției de plasare și IGI în 5 zile lucrătoare de la data constatării (art. 7 alin. (1) lit. e) pct. (ii)).

Concluzia practică este directă: lucrătorii rămași fără drept de ședere în ipotezele enumerate de ordonanță se adună la un indicator care îi poate bloca angajatorului, pentru ani, accesul la forța de muncă străină. Refuzul prelungirii nu este enumerat expres printre aceste ipoteze, dar lucrătorul rămas fără drept de ședere nu mai poate fi primit la muncă, iar contractul lui încetează de drept (secțiunea 6.3). Un refuz de prelungire nu mai este doar drama unui om; este un risc de afaceri.

Contextul din ultimele săptămâni a accentuat presiunea. La 11 septembrie 2026, Curtea de Apel București a suspendat executarea Ordinului ministrului muncii nr. 1.073/2026 privind lista ocupațiilor deficitare, iar funcționalitățile platformei pentru înregistrarea angajatorilor și pentru cererile unice aferente vizelor D/AM2 au fost blocate. IGI a comunicat public că cererile de prelungire legate de schimbarea angajatorului în temeiul art. 56 alin. (9) din OUG nr. 194/2002 nu pot fi depuse prin platformă pe durata blocajului și că vor fi analizate individual după reluarea funcționalității, în raport cu situația fiecărui caz și cu respectarea principiului proporționalității, fără ca aprobarea să fie automată. Pentru angajatori, asta înseamnă un singur lucru: dovada diligenței trebuie construită acum, nu atunci când sosește decizia de returnare.

2. Cadrul normativ, pe scurt

Materia se citește din mai multe acte care se completează reciproc. Ordinea de mai jos este cea în care le aplică, în practică, judecătorul de la curtea de apel.

Act normativ	Ce reglementează în speță
OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată	Condițiile și procedura prelungirii (art. 50-51), refuzul (art. 52), prelungirea în scop de muncă (art. 56), decizia de returnare (art. 83), contestarea ei (art. 85), plecarea voluntară (art. 88), durata interdicției de intrare (art. 106⁴)
Legea nr. 28/2024	Menținerea dreptului de ședere până la soluționarea cererii de prelungire (art. 51 alin. (4²) din OUG nr. 194/2002)
OUG nr. 32/2026	Platforma WorkinRomania.gov.ro, înregistrarea și autorizarea angajatorilor, agențiile de plasare, restricția de 6 luni la schimbarea angajatorului, noua formă a art. 56 din OUG nr. 194/2002 (prelungirea pe cel mult 2 ani, respectiv 3 ani pentru lucrătorii înalt calificați), regimul tranzitoriu, contravenții noi, abrogarea Titlului I din OG nr. 25/2014
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ	Se aplică în completare: suspendarea executării (art. 14-15), soluțiile instanței (art. 18), completarea cu Codul de procedură civilă (art. 28)
Codul de procedură civilă	Calculul termenelor (art. 181), actele trimise prin poștă (art. 183), intervenția accesorie a angajatorului (art. 61)
Directiva 2008/115/CE (directiva returnării)	Termenul de plecare voluntară de 7-30 de zile (art. 7), garanțiile de la art. 5, calea de atac efectivă (art. 13)
Directiva (UE) 2024/1233 (permisul unic, reformare), care a abrogat Directiva 2011/98/UE cu efect de la 22 mai 2026	Motivarea, proporționalitatea și dreptul de a ataca respingerea cererii (art. 8), schimbarea angajatorului și perioadele de șomaj (art. 11), termen de transpunere 21 mai 2026
Carta drepturilor fundamentale a UE, art. 47; Convenția europeană a drepturilor omului, art. 8	Dreptul la o cale de atac efectivă; protecția vieții private și de familie în analiza proporționalității

3. Prelungirea în scop de muncă: condiții și calendar

3.1. Cererea și termenul de 30 de zile

Cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară se depune personal de solicitant, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere, împreună cu documentele cerute de lege (art. 51 alin. (1) din OUG nr. 194/2002). IGI soluționează cererea în termen de 30 de zile de la depunere; termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile pentru verificări suplimentare, iar la prelungirea în scop de muncă, în circumstanțe excepționale și justificate, cu cel mult 30 de zile, cu informarea scrisă a solicitantului (art. 51 alin. (4), în forma dată prin OUG nr. 32/2026).

Legea nr. 28/2024 a introdus o regulă protectoare care schimbă calculul riscului: străinului care se afla în ședere legală la data depunerii cererii i se menține dreptul de ședere până la data soluționării acesteia (art. 51 alin. (4²)). Cu alte cuvinte, o cerere depusă corect și la timp acoperă intervalul de așteptare. O cerere depusă după expirarea dreptului de ședere nu se bucură de această protecție.

3.2. Condițiile de fond

Prelungirea în scop de muncă presupune, în esență, un contract individual de muncă valabil, înregistrat, cu normă întreagă și cu un salariu cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe țară (pentru lucrătorii înalt calificați, cel puțin câștigul salarial mediu brut), potrivit art. 56 alin. (1), în forma dată prin OUG nr. 32/2026, îndeplinirea în continuare a condițiilor de intrare și inexistența unor motive de refuz al intrării apărute pe durata șederii (art. 50 alin. (2) lit. a) și b)). Dreptul se prelungește pe durata contractului, dar nu mai mult de 2 ani; pentru lucrătorii înalt calificați, pe durata contractului plus 3 luni, dar nu mai mult de 3 ani (art. 56 alin. (2)-(3)).

Lista exactă a documentelor s-a modificat de mai multe ori în ultimii ani și urmează a fi detaliată prin ordinele de aplicare ale OUG nr. 32/2026. Este util ca fiecare dosar să fie verificat, cu cel puțin 45 de zile înainte de expirare, pe lista publicată de IGI la acea dată. Istoric, în practica publicată, certificatul de atestare fiscală al angajatorului a fost un document critic: întârzierea obținerii lui a dus la depunerea tardivă a cererii (secțiunea 4), iar o datorie mică la buget, nedescoperită la timp, poate bloca prelungirea.

3.3. Schimbarea angajatorului și încetarea contractului

OUG nr. 32/2026 a introdus o restricție importantă: ca regulă, lucrătorul își poate schimba angajatorul prin demisie numai după cel puțin 6 luni de la începerea activității la angajatorul anterior, înregistrată în REGES-ONLINE; excepția vizează încălcări grave ale contractului de către angajator, justificate corespunzător (art. 56 alin. (13)-(14) din OUG nr. 194/2002, în forma dată prin OUG nr. 32/2026). Lucrătorii plasați prin agenții de plasare pot schimba angajatorul, până la împlinirea a 2 ani de la începerea activității, numai prin agenția care este parte la contractul lor de plasare (art. 40 alin. (4) din OUG nr. 32/2026). Cererile de aviz de angajare la schimbarea angajatorului din vechiul sistem se soluționează dacă au fost depuse la IGI până la 7 august 2026; de la 8 august 2026, schimbarea angajatorului se face în condițiile art. 56 alin. (9)-(12) din OUG nr. 194/2002 (art. 50 alin. (1) și art. 51 alin. (1) din OUG nr. 32/2026).

Încetarea contractului înainte de expirarea permisului nu stinge automat dreptul de ședere. Art. 56 alin. (6) din OUG nr. 194/2002 permite lucrătorului care nu beneficiază de indemnizație de șomaj să rămână în ședere legală cel mult 90 de zile de la data înregistrării încetării raportului de muncă, fără a depăși valabilitatea permisului inițial, timp în care trebuie să identifice un nou angajator. Regula se citește alături de art. 11 alin. (4) din Directiva (UE) 2024/1233, potrivit căruia șomajul nu justifică, în sine, retragerea permisului unic dacă nu depășește trei luni, respectiv șase luni când permisul este deținut de mai mult de doi ani.

Angajatorul are aici o obligație proprie. Angajatorul autorizat care încetează anticipat contractul trebuie să identifice și să pună străinul în legătură cu o agenție de plasare; refuzul lucrătorului se consemnează în scris și se notifică IGI și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (art. 18 lit. h) din OUG nr. 32/2026). Dacă demersurile eșuează, angajatorul suportă costurile întoarcerii străinului în țara de origine (art. 18 lit. i)).

Momentul	Ce trebuie făcut	Cine răspunde
Cu 60 de zile înainte de expirarea permisului	Audit intern al dosarului: contract, salariu, certificat fiscal, cazier fiscal, adresă, documentul de călătorie	Angajatorul (HR / juridic)
Cu 45 de zile înainte	Obținerea documentelor emise de terți (ANAF, ITM/REGES, medicina muncii)	Angajatorul
Cu 30 de zile înainte (termen legal)	Depunerea personală a cererii de prelungire (art. 51 alin. (1))	Lucrătorul, asistat de angajator
De la depunere până la decizie	Dreptul de ședere se menține (art. 51 alin. (4²)); se păstrează dovada depunerii	Lucrătorul
Ziua comunicării deciziei de returnare	Notarea datei exacte; contactarea avocatului în aceeași zi	Lucrătorul și angajatorul
Comunicare + 10 zile	Depunerea contestației la curtea de apel (art. 85 alin. (1))	Lucrătorul, prin avocat
Încetarea contractului	Notificare către IGI și agenția de plasare în 5 zile lucrătoare	Angajatorul

4. De ce refuză IGI: motivele care se repetă

Din practica publicată a curților de apel, motivele de refuz se grupează în câteva categorii. Le prezentăm începând cu cele mai greu de reparat.

a) Depunerea tardivă a cererii

Este motivul cel mai simplu și cel mai greu de reparat. În Sentința civilă nr. 3331 din 8 decembrie 2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea unei lucrătoare care nu putuse depune la timp dosarul pentru că angajatorul nu obținuse în termen certificatul de atestare fiscală de la ANAF. Instanța a reținut că obligația de a depune cererea, cu toate documentele, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare revine personal străinului, că întârzierea angajatorului nu justifică anularea deciziei de returnare și că documentele obținute după expirarea dreptului de ședere nu mai pot fi valorificate. Lecția pentru angajatori este dură: întârzierea lor devine problema exclusivă a lucrătorului.

Legea oferă totuși un contrapunct. Decizia de refuz al prelungirii trebuie să țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz și să respecte principiul proporționalității (art. 52 alin. (1¹) din OUG nr. 194/2002), exigență pe care o formulează și art. 8 alin. (2) din Directiva (UE) 2024/1233 pentru permisul unic. Pe acest temei se poate susține că o întârziere scurtă, într-un dosar complet pe fond, nu justifică prin ea însăși refuzul. Argumentul nu înlătură însă consecința de mai sus: cererea depusă după expirarea dreptului de ședere nu mai beneficiază de menținerea dreptului până la soluționare.

b) Dosar incomplet sau documente neconforme

Contract individual de muncă neînregistrat corect, salariu sub pragul legal, certificat fiscal care arată obligații restante, adresă nedovedită, document de călătorie cu valabilitate insuficientă. Fiecare dintre acestea este, în aparență, un motiv „tehnic”. În realitate, toate sunt verificabile cu două luni înainte de termen.

c) Încetarea scopului șederii

Contractul a încetat, iar lucrătorul nu a identificat un nou angajator în perioada permisă sau a schimbat angajatorul cu nerespectarea restricțiilor introduse de OUG nr. 32/2026. Aici, documentarea motivelor încetării devine probă esențială: o încetare determinată de o încălcare gravă a angajatorului deschide excepția de la restricția de 6 luni.

d) Motive de ordine publică sau neconcordanțe

Semnalări în sistemele de informații, suspiciuni privind caracterul real al raportului de muncă, neconcordanțe între postul declarat și activitatea efectiv prestată. OUG nr. 32/2026 a sancționat expres neasigurarea muncii corespunzătoare codului COR declarat, ceea ce face ca orice discrepanță între contract și realitate să se poată întoarce împotriva ambelor părți.

e) Nemotivarea

Nu este un motiv de refuz, ci un viciu al actului de refuz, și merită tratat separat. Decizia de returnare trebuie să conțină motivele de fapt și de drept, precum și informațiile privind căile de atac (art. 83 alin. (4) din OUG nr. 194/2002), iar refuzul prelungirii și motivele lui se comunică prin ea (art. 52 alin. (2)). O decizie care reproduce doar textul de lege, fără fapte, este vulnerabilă.

5. Arhitectura actului: de ce se atacă decizia de returnare

Prima capcană procedurală ține de identificarea actului. Potrivit art. 52 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, decizia de refuz al prelungirii dreptului de ședere, precum și motivele acesteia se comunică solicitantului prin decizia de returnare. Decizia de returnare este actul administrativ prin care IGI constată șederea ilegală și stabilește obligația de returnare, inclusiv termenul de plecare voluntară (art. 83 alin. (1)).

Practic, lucrătorul primește un singur document care produce trei efecte: îi refuză prelungirea, îi constată șederea ilegală și îl obligă să plece într-un termen dat. În spețele publicate, termenul de plecare stabilit a fost de 15 zile (Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 1312/2013; Sentința civilă nr. 3331/2014) sau de 30 de zile (Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 348/2016), în limitele de 7-30 de zile permise de art. 7 din Directiva 2008/115/CE. În forma actuală a legii, termenul pentru plecarea voluntară este de 30 de zile de la comunicare pentru străinul căruia i-a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere (art. 88 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 194/2002) și poate fi prelungit de IGI, la cererea străinului, cu cel mult 30 de zile, în situații temeinic justificate (art. 88 alin. (4)).

Nerespectarea termenului de plecare voluntară are consecințe care depășesc speța: IGI poate dispune interdicția de intrare pe teritoriul României, a cărei durată se stabilește potrivit art. 106⁴ din OUG nr. 194/2002 și se majorează cu un an când termenul de plecare voluntară nu este respectat (art. 106⁴ alin. (3)), măsură care, prin semnalarea în Sistemul de Informații Schengen, poate restrânge pentru o perioadă și accesul în celelalte state ale spațiului Schengen. În aceeași Sentință civilă nr. 348/2016, Curtea de Apel București a menținut o interdicție de intrare de 6 luni aplicată unei reclamante care nu părăsise țara după expirarea perioadei pentru care decizia de returnare fusese suspendată pe motive medicale.

Regula de lucru: termenul de contestare curge de la comunicarea deciziei de returnare. Nu se așteaptă o „decizie de refuz” separată, nu se trimite o plângere prealabilă și nu se negociază la ghișeu în locul depunerii contestației.

6. Contestarea: termenul de 10 zile și instanța unică

6.1. Regula

Potrivit art. 85 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării, la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura IGI care a emis-o. Instanța soluționează contestația în termen de 30 de zile de la primirea acesteia, iar hotărârea este definitivă. Pentru lucrătorii care au primit decizia de la structurile IGI din județul Timiș, instanța competentă este Curtea de Apel Timișoara.

Procedura este specială și derogă de la dreptul comun al contenciosului administrativ. Trei consecințe decurg din acest caracter:

Nu există procedură prealabilă. Legea specială nu condiționează sesizarea instanței de o plângere adresată IGI. O plângere prealabilă nu întrerupe și nu suspendă termenul de 10 zile; dacă este formulată, ea poate cel mult să consume timpul în care trebuia redactată contestația.
Nu există o a doua instanță. Hotărârea curții de apel este definitivă. Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva unei astfel de hotărâri, pentru că o cale de atac neprevăzută de lege nu poate fi exercitată (situație redată în Decizia Curții Constituționale nr. 98/2018, par. 16). Întreaga strategie, inclusiv probele, se joacă la un singur termen de judecată, în cel mult câteva săptămâni.
Caracterul definitiv nu a fost înlăturat pe calea controlului de constituționalitate. În aceeași cauză, Curtea Constituțională a fost sesizată cu critica privind imposibilitatea atacării cu recurs a hotărârii curții de apel. Prin Decizia nr. 98 din 1 martie 2018 (M. Of. nr. 456 din 31 mai 2018), excepția privind art. 85 alin. (2) din OUG nr. 194/2002 a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru că textul criticat privește decizia de returnare cu îndepărtare sub escortă, nu decizia emisă în cauză (art. 83 alin. (1)). Regulile art. 85 alin. (1), inclusiv termenul de 10 zile, trebuie tratate ca fiind pe deplin aplicabile.

6.2. Cum se calculează cele 10 zile

Legea nr. 554/2004 se completează cu Codul de procedură civilă (art. 28), iar Codul se aplică și procedurii speciale din OUG nr. 194/2002 în măsura în care aceasta nu dispune altfel. Termenul pe zile se calculează pe zile libere: nu intră în calcul nici ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua în care se împlinește (art. 181 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ.). Dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare (art. 181 alin. (2)). Actul depus la poștă sau la curier, prin scrisoare recomandată, înăuntrul termenului este socotit făcut în termen (art. 183 alin. (1)).

Exemplul din practică arată cât de ușor se pierde termenul. În Sentința civilă nr. 56 din 14 ianuarie 2016, Curtea de Apel București a respins ca tardivă contestația împotriva unei decizii de returnare comunicate la 27 august 2015 și depuse la 9 septembrie 2015. Calculat pe zile libere, ultima zi în care contestația mai putea fi depusă era luni, 7 septembrie 2015. Două zile de întârziere au închis definitiv accesul la judecată pe fond.

Situația	Termenul	Temeiul
Depunerea cererii de prelungire	Cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere	Art. 51 alin. (1) OUG 194/2002
Soluționarea cererii de către IGI	30 de zile de la depunere (cu prelungirile prevăzute de lege)	Art. 51 alin. (4) OUG 194/2002
Contestarea deciziei de returnare (inclusiv a refuzului comunicat prin ea)	10 zile de la comunicare, zile libere	Art. 85 alin. (1) OUG 194/2002; art. 181 C.pr.civ.
Soluționarea contestației	30 de zile de la primirea contestației; hotărâre definitivă	Art. 85 alin. (1) OUG 194/2002
Plecarea voluntară	30 de zile de la comunicare în cazul refuzului prelungirii, prelungibil cu cel mult 30 de zile	Art. 88 alin. (3) lit. b) și alin. (4) OUG 194/2002; art. 7 Directiva 2008/115/CE
Perioada de căutare a unui nou angajator	Cel mult 90 de zile, în limita valabilității permisului	Art. 56 alin. (6) OUG 194/2002; art. 11 alin. (4) Directiva (UE) 2024/1233
Notificarea încetării contractului	5 zile lucrătoare	Art. 7 alin. (1) lit. e) pct. (ii) OUG 32/2026
Contestația la ANOFM împotriva respingerii autorizării, a anulării ei sau a pierderii dreptului de a solicita o nouă autorizație	30 de zile de la comunicare (ANOFM soluționează în 45 de zile)	Art. 22 alin. (1) OUG 32/2026

6.3. Efectul suspensiv și limitele lui

Contestația suspendă de drept executarea obligației de returnare (art. 85 alin. (3) din OUG nr. 194/2002). Consecința procesuală este reținută explicit de jurisprudență: în aceeași Sentință civilă nr. 56/2016, cererea separată de suspendare a returnării a fost respinsă pentru lipsă de interes, tocmai pentru că suspendarea operase de drept prin depunerea contestației. A formula o cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 alături de contestație este, de regulă, inutil.

Efectul suspensiv are însă o limită pe care angajatorii o ignoră frecvent. El împiedică îndepărtarea lucrătorului de pe teritoriu, dar nu reconstituie dreptul de ședere și nu acoperă, prin el însuși, prestarea muncii. Menținerea dreptului de ședere de la art. 51 alin. (4²) operează până la soluționarea cererii de către IGI, nu până la soluționarea contestației. Un angajator care continuă să primească la muncă un lucrător aflat în această situație se expune regimului sancționator introdus prin OUG nr. 32/2026, care a adăugat în art. 134 pct. 17 din OUG nr. 194/2002 contravenția de primire la muncă a străinului aflat în ședere ilegală, cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată (art. 135 alin. (1) lit. f)) și cu sancțiuni complementare (art. 135 alin. (2)): pierderea dreptului la ajutoare publice, inclusiv fonduri europene, pentru până la 5 ani, recuperarea ajutoarelor primite în ultimele 12 luni și închiderea temporară sau definitivă a punctelor de lucru. Codul muncii, modificat prin aceeași ordonanță, prevede acum încetarea de drept a contractului atunci când IGI constată șederea ilegală (art. 56 alin. (1) lit. l) din Codul muncii), constatată prin decizia angajatorului la notificarea IGI (art. 56 alin. (2¹)).

Concluzia practică: odată comunicată decizia de returnare, lucrătorul nu mai poate fi primit la muncă pe durata litigiului, iar contractul nu poate fi „ținut în suspensie”, pentru că încetează de drept. Dacă decizia este anulată, reluarea raportului de muncă se analizează în funcție de situația dreptului de ședere de la acel moment. Continuarea muncii „pe încredere” expune angajatorul sancțiunilor de mai sus.

7. Construcția contestației: excepții, fond, probe

Într-o procedură cu un singur grad de jurisdicție și un termen de soluționare de 30 de zile, contestația trebuie să fie completă de la prima pagină. Este utilă o structură care separă riguros chestiunile procedurale de apărările pe fond.

7.1. Capetele de cerere

Anularea deciziei de returnare, inclusiv a măsurii refuzului prelungirii comunicate prin ea, și, dacă este cazul, a interdicției de intrare.
Obligarea IGI la prelungirea dreptului de ședere sau, subsidiar, la reexaminarea cererii pe fond (art. 18 din Legea nr. 554/2004).
Fără cerere separată de suspendare a returnării, întrucât efectul suspensiv operează de drept.

Atenție la premisa celui de-al doilea capăt de cerere: el presupune existența unei cereri de prelungire efectiv depuse. În Sentința civilă nr. 56/2016, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă cererea de obligare la prelungire, deoarece reclamantul nu dovedise că sesizase autoritatea cu o asemenea cerere (art. 51 alin. (1)). Dovada depunerii (număr de înregistrare, programare, recipisă) trebuie atașată contestației.

7.2. Excepțiile pe care le va ridica IGI și cum le prevenim

Excepția	Cum apare	Prevenție
Tardivitatea contestației	Depunere după cele 10 zile libere	Calcul la zi din data comunicării; depunere electronică sau recomandată cu confirmare cu cel puțin o zi înainte de împlinire
Inadmisibilitatea capătului privind obligarea la prelungire	Nu există cerere de prelungire depusă sau înregistrată	Atașarea dovezii depunerii; dacă depunerea a fost refuzată la ghișeu, dovada scrisă a refuzului
Lipsa de interes pentru suspendare	Cerere de suspendare formulată deși suspendarea operează de drept	Renunțarea la acest capăt
Necompetența teritorială	Sesizarea altei curți de apel decât cea în raza căreia se află structura IGI emitentă	Verificarea antetului deciziei

O mențiune specială privește angajatorul. Contestația aparține lucrătorului, destinatarul deciziei. Angajatorul care are interes să sprijine poziția acestuia poate interveni în proces în interes alăturat, prin intervenție accesorie (art. 61 alin. (3) C.pr.civ.), și poate furniza probe esențiale: contractul, statele de plată, corespondența cu ANAF, dovada demersurilor pentru obținerea documentelor. Promovarea unei acțiuni proprii a angajatorului, în locul contestației lucrătorului, nu este o alternativă sigură.

7.3. Apărările pe fond

Nemotivarea sau motivarea formală. Decizia trebuie să arate faptele concrete pe care se sprijină, adică motivele de fapt și de drept (art. 83 alin. (4) din OUG nr. 194/2002).
Eroarea de fapt. Documentul pretins lipsă exista la dosar; salariul era cel legal; adresa era dovedită. Proba se face cu înscrisuri, depuse odată cu contestația.
Proporționalitatea. Refuzul și returnarea trebuie să fie proporționale cu neregula constatată, mai ales când condițiile de fond sunt îndeplinite. Temeiul este art. 52 alin. (1¹) din OUG nr. 194/2002: decizia de refuz ține seama de circumstanțele specifice fiecărui caz și respectă principiul proporționalității.
Garanțiile din directiva returnării. La punerea în aplicare a directivei, statele țin seama de interesul superior al copilului, de viața de familie și de starea de sănătate a persoanei în cauză (art. 5 din Directiva 2008/115/CE). Viața privată și de familie a lucrătorului stabilit de ani de zile în România, cu copii școlarizați aici, intră în analiză și prin art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Cauza neimputabilă. Blocajul platformei WorkinRomania.gov.ro din toamna anului 2026 și comunicarea publică a IGI, potrivit căreia cererile care nu au putut fi transmise prin platformă vor fi analizate individual, cu respectarea principiului proporționalității, pot susține argumentul că lucrătorului nu i se poate imputa neîndeplinirea unei condiții dependente de funcționarea sistemului. Argumentul trebuie însă documentat cu înscrisuri, nu doar afirmat.

8. Cum argumentează IGI: perspectiva avocatului advers

O contestație bună se scrie după ce ai construit, cinstit, cel mai bun argument al adversarului. În aceste litigii, IGI pornește cu câteva avantaje reale.

Termenul de 30 de zile este clar și imperativ, iar jurisprudența Curții de Apel București (Sentința civilă nr. 3331/2014) a respins scuza întârzierii angajatorului. IGI va susține că legea nu distinge după cauza tardivității.
Sarcina probei aparține lucrătorului. În Sentința civilă nr. 1312/2013, Curtea de Apel București a respins susținerea unei reclamante că depunerea cererii i-ar fi fost refuzată verbal la ghișeu, pe care a considerat-o nedovedită. Fără înscrisuri, afirmația nu valorează nimic.
Durata șederii ilegale nu este contestată. Dacă lucrătorul nu neagă perioada de ședere fără drept, IGI va argumenta că returnarea este o consecință legală, nu o apreciere discreționară.
Interesul public al controlului migrației, susținut de noul regim al OUG nr. 32/2026, care tratează depășirea pragului de 20% de lucrători fără drept de ședere ca indicator de risc al angajatorului.

Evaluat lucid, un dosar cu cerere tardivă, fără documente complete și fără o cauză neimputabilă dovedită este greu de susținut. Un dosar cu cerere depusă la timp, documente complete și un refuz motivat formal ori întemeiat pe o eroare de fapt are argumente solide. Diferența dintre cele două nu se face în instanță, ci în cele 60 de zile dinaintea expirării permisului.

Alternativa cea mai bună la un litigiu (BATNA)

Pentru angajator, alternativa la contestație nu este pasivitatea, ci un plan B pregătit din timp: plecarea voluntară în termen, care evită interdicția de intrare, urmată de reluarea procedurii de admisie prin platformă. Când contestația are argumente slabe, această cale protejează atât lucrătorul, cât și indicatorul de conformitate al angajatorului. Când șansele sunt bune, contestația se depune, iar planul B rămâne pregătit pentru ipoteza respingerii. Decizia între cele două se ia în primele 3-4 zile de la comunicare, nu în ziua a zecea.

9. Termenele scurte în fața dreptului Uniunii

Un termen de 10 zile pentru a ataca o decizie care poate pune capăt unei vieți profesionale construite în ani este, inevitabil, pus sub semnul întrebării. Dreptul Uniunii oferă repere, dar nu și o soluție automată.

Directiva (UE) 2024/1233 privind permisul unic, care a înlocuit de la 22 mai 2026 Directiva 2011/98/UE, impune ca decizia de respingere a cererii de eliberare sau de reînnoire a permisului să fie motivată, proporțională și atacabilă în statul membru în cauză (art. 8 alin. (1)-(2)), iar Directiva 2008/115/CE garantează o cale de atac efectivă împotriva deciziilor de returnare (art. 13). Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale consacră dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil. Nici unul dintre aceste texte nu fixează însă un termen minim.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat termenele scurte în materia apropiată a azilului. În hotărârea din 28 iulie 2011, Samba Diouf, C-69/10, Curtea a reținut că un termen de 15 zile pentru introducerea acțiunii nu pare, în general, insuficient în practică pentru pregătirea și formularea unei căi de atac efective (pct. 67), lăsând însă instanței naționale (pct. 68) să aprecieze dacă, în împrejurările concrete ale cauzei, termenul este suficient. Raționamentul are două tăișuri: validează, în principiu, termenele scurte, dar deschide argumentul efectivității în cazurile în care comunicarea a fost defectuoasă, decizia nu a fost tradusă într-o limbă înțeleasă de destinatar sau lucrătorul nu a avut acces efectiv la asistență juridică. Termenul național este mai scurt decât cel analizat în Samba Diouf, ceea ce face argumentul efectivității mai puțin teoretic decât pare.

Avertismentul practic rămâne însă cel de la început: argumentul efectivității este un argument de rezervă, de folosit într-o contestație tardivă care nu are alt temei. El nu înlocuiește depunerea în termen.

10. Regimul tranzitoriu al OUG nr. 32/2026: ce mai este deschis

Prelungirea până la 31 decembrie 2026. Străinii rămași în România după expirarea dreptului de ședere, față de care nu a fost stabilită obligația de returnare, pot solicita prelungirea dreptului de ședere în scop de muncă până la 31 decembrie 2026, fără o nouă viză de lungă ședere, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanță (între altele, lipsa semnalărilor în sistemele de informații și un document de călătorie valabil).
Declararea adresei. Aceeași categorie avea obligația de a se prezenta la IGI pentru a-și declara adresa efectivă în 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței; termenul s-a împlinit la sfârșitul lunii iunie 2026. Cine nu l-a respectat trebuie să-și evalueze situația cu un avocat înainte de a depune cererea.
Cererile de avize depuse înainte de 27 aprilie 2026 se soluționează potrivit regimului anterior.
Cererile pentru dreptul de ședere pe termen lung depuse până la 31 decembrie 2026 se soluționează potrivit legii în vigoare înainte de OUG nr. 32/2026.

Fereastra de la 31 decembrie 2026 este ultima oportunitate de regularizare fără reluarea întregii proceduri de admisie. Pentru angajatorii care au în echipă lucrători în această situație, auditul trebuie făcut în noiembrie, nu în ultima săptămână din decembrie.

11. Lista de verificare pentru angajatori

Țineți un registru al permiselor de ședere cu data expirării fiecăruia și alertă automată la 60 de zile.
Verificați trimestrial situația fiscală a societății: o datorie restantă la buget poate bloca prelungirile tuturor lucrătorilor.
Păstrați dovada fiecărei depuneri: număr de înregistrare, programare, recipisă, e-mailuri cu IGI. Fără ele, apărarea se sprijină pe afirmații.
Instruiți lucrătorii să vă anunțe în aceeași zi primirea oricărui act de la IGI și să noteze data exactă a comunicării.
Stabiliți dinainte avocatul care preia contestația; în 10 zile libere nu se mai caută colaboratori.
Notificați IGI și agenția de plasare în 5 zile lucrătoare de la încetarea oricărui contract.
Nu primiți la muncă lucrători al căror drept de ședere a încetat, chiar dacă au depus contestație. Contractul încetează de drept când IGI constată șederea ilegală; nu continuați activitatea pe încredere.
Monitorizați pragul de 20%: un număr mic de lucrători rămași fără drept de ședere poate suspenda înregistrarea pentru 6 luni sau poate bloca autorizarea pentru 36 de luni.
Documentați orice imposibilitate obiectivă (blocajul platformei, întârzierile autorităților) prin capturi datate, adrese și răspunsuri scrise.
Contestați la ANOFM, în 30 de zile de la comunicare, respingerea cererii de autorizare, anularea autorizației sau pierderea dreptului de a solicita o nouă autorizație (art. 22 alin. (1) din OUG nr. 32/2026). Acțiunea ulterioară în contencios administrativ nu suspendă executarea măsurii (art. 22 alin. (3)), astfel încât suspendarea, dacă este necesară, se cere separat, în condițiile art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

12. Concluzii

Refuzul prelungirii dreptului de ședere este rareori o surpriză. În cele mai multe dosare, cauza lui există cu săptămâni înainte de decizie: un certificat fiscal neobținut, un contract înregistrat greșit, o cerere depusă în ultima zi. Odată emisă decizia de returnare, timpul se comprimă brutal: 10 zile libere pentru contestație, 30 de zile pentru judecată, o singură instanță și nicio cale de atac.

Pentru angajatori, schimbarea adusă de OUG nr. 32/2026 este de perspectivă: lucrătorul străin nu mai este doar un cost de recrutare, ci o poziție de conformitate care trebuie administrată. Contestația rămâne un instrument valoros, bine susținut atunci când dosarul a fost depus la timp și refuzul este nemotivat, eronat sau disproporționat. Nu poate însă repara un dosar care nu a existat.

Întrebări frecvente

Pot contesta refuzul prelungirii separat de decizia de returnare?

Refuzul se comunică, potrivit art. 52 alin. (2) din OUG nr. 194/2002, prin decizia de returnare. Contestația se îndreaptă împotriva deciziei de returnare și vizează și refuzul comunicat prin ea, la curtea de apel, în 10 zile de la comunicare.

Ce se întâmplă dacă depun contestația în ziua a unsprezecea?

Contestația va fi respinsă ca tardivă, fără analiza fondului, iar hotărârea este definitivă. Termenul se calculează pe zile libere, iar dacă ultima zi este nelucrătoare se prelungește până la prima zi lucrătoare următoare.

Lucrătorul poate continua să muncească în timpul procesului?

Contestația suspendă de drept obligația de returnare, dar nu restabilește dreptul de ședere. Primirea la muncă a unui străin aflat în ședere ilegală este sancționată contravențional, cu amenzi și sancțiuni complementare pentru angajator. În plus, contractul de muncă încetează de drept atunci când IGI constată șederea ilegală (art. 56 alin. (1) lit. l) din Codul muncii), așa că lucrătorul nu poate fi primit la muncă pe durata litigiului.

Este nevoie de plângere prealabilă la IGI înainte de instanță?

Nu. Procedura din art. 85 din OUG nr. 194/2002 este specială și permite sesizarea directă a curții de apel. O plângere adresată IGI nu oprește curgerea termenului de 10 zile.

Angajatorul poate ataca decizia în nume propriu?

Contestația aparține lucrătorului, destinatarul deciziei. Angajatorul poate sprijini contestația prin intervenție accesorie și, mai ales, prin probe: contract, state de plată, corespondență cu autoritățile.

Ce se întâmplă dacă cererea de prelungire a fost depusă cu mai puțin de 30 de zile înainte de expirare?

Riscul de refuz crește semnificativ. Curtea de Apel București a tratat termenul ca pe o obligație strictă a străinului. Legea cere însă ca refuzul să țină seama de circumstanțele fiecărui caz și să respecte principiul proporționalității (art. 52 alin. (1¹) din OUG nr. 194/2002), argument care poate fi valorificat într-un dosar complet pe fond. Fiecare caz trebuie analizat după documentele existente.

Lucrătorul și-a pierdut locul de muncă. Trebuie să plece imediat?

Nu automat. Art. 56 alin. (6) din OUG nr. 194/2002 permite menținerea șederii legale cel mult 90 de zile, în limita valabilității permisului, pentru identificarea unui nou angajator, cu respectarea restricțiilor privind schimbarea angajatorului introduse prin OUG nr. 32/2026.

Până când se mai poate regulariza un lucrător rămas fără drept de ședere?

Potrivit regimului tranzitoriu al OUG nr. 32/2026, străinii rămași după expirarea dreptului de ședere, față de care nu s-a stabilit obligația de returnare, pot cere prelungirea în scop de muncă până la 31 decembrie 2026, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de ordonanță.

Bază legală și jurisprudență citată

Legislație

OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare: art. 50-52, art. 56, art. 83, art. 85, art. 88, art. 106⁴, art. 134-135
Legea nr. 28/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor (M. Of. nr. 176 din 5 martie 2024)
OUG nr. 32/2026 privind accesul străinilor pe piața muncii din România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (M. Of. nr. 335 din 27 aprilie 2026): art. 7, 8, 18, 19, 22, 40, 49-52
Legea nr. 53/2003, Codul muncii: art. 56 alin. (1) lit. l) și alin. (2¹)
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: art. 14, 15, 18, 28
Codul de procedură civilă: art. 61, 181, 183
Directiva 2008/115/CE: art. 5, 7, 13; Directiva (UE) 2024/1233: art. 8, 11 (a abrogat Directiva 2011/98/UE de la 22 mai 2026)
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene: art. 47; Convenția europeană a drepturilor omului: art. 8

Jurisprudență

CJUE, hotărârea din 28 iulie 2011, Samba Diouf, C-69/10, pct. 67-68
Curtea Constituțională, Decizia nr. 98 din 1 martie 2018 (M. Of. nr. 456 din 31 mai 2018)
Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 1312 din 12 aprilie 2013
Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 3331 din 8 decembrie 2014
Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 56 din 14 ianuarie 2016
Curtea de Apel București, Sentința civilă nr. 348 din 8 februarie 2016

Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația și practica judiciară cunoscute la data de 6 noiembrie 2026. Regimul străinilor se modifică frecvent, iar ordinele de aplicare ale OUG nr. 32/2026 pot schimba lista documentelor și procedura. Articolul nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Pentru analiza unei decizii de returnare sau a unui dosar de prelungire, termenele fiind foarte scurte, vă recomandăm să contactați un avocat din prima zi după comunicare.

SCA Zandomeni, Timișoara · Drept administrativ, dreptul muncii și regimul străinilor · zandomeni.ro