Forța majoră la APIA: cum salvezi plata după secetă

Un fermier care pierde cultura din cauza secetei pierde recolta. Dacă nu invocă forța majoră corect și la timp, poate pierde și plata pe suprafață, iar uneori primește și o sancțiune administrativă pentru că nu și-a îndeplinit angajamentele. În materia plăților agricole, forța majoră nu operează de la sine. Ea trebuie notificată, dovedită și calificată juridic.

Noțiunea care se aplică aici nu este cea din Codul civil român. Este o noțiune autonomă de drept al Uniunii, mai flexibilă decât art. 1351 C. civ. În schimb, procedura prin care o valorifici este una națională, cu termene scurte și cu o practică administrativă mai strictă decât textul european.

Articolul analizează cadrul normativ pe trei niveluri: Regulamentul (UE) 2021/2116, HG nr. 1.571/2022 cu ordinele de aplicare și reglementarea constatării calamităților. Discută apoi cazurile tipice (secetă, inundații, boala fermierului sau a animalelor, decesul), efectele recunoașterii și căile de contestare. Excepțiile procesuale sunt tratate separat de apărările pe fond, iar fiecare teză este pusă la încercare din perspectiva autorității care va respinge cererea.

1. Miza: ce pierde fermierul și ce poate salva

Plățile din Planul strategic PAC 2023–2027 sunt condiționate. Fermierul declară suprafețe și animale, își asumă angajamente (ecoscheme, angajamente de mediu și climă, încărcătură de animale, perioade de reținere) și respectă condiționalitatea. Dacă suprafața declarată nu mai poate fi exploatată, angajamentul nu mai poate fi respectat sau animalele declarate pier, aplicarea mecanică a regulilor duce la trei consecințe:

reducerea sau respingerea plății pentru suprafața ori animalele neeligibile la control;
sancțiuni administrative, inclusiv cele pentru declarații supraevaluate și pentru nerespectarea condiționalității;
recuperarea sumelor deja încasate, printr-un titlu de creanță emis de APIA.

Forța majoră și circumstanțele excepționale suspendă acest automatism. Potrivit art. 3 alin. (1) din OMADR nr. 224/2026, care aprobă sistemul de sancțiuni aplicabil de la campania 2026: „Fermierul nu va fi respins de la plată și nici nu va fi sancționat în cazurile de forță majoră și circumstanțe excepționale, dacă a prezentat documente justificative în acest sens, conform legislației în vigoare.”

Condiția este pusă chiar în text: dacă a prezentat documente justificative. Toată discuția care urmează pornește de aici. Protecția există, dar o obține doar fermierul care a parcurs procedura.

2. Cadrul normativ pe trei niveluri

2.1. Dreptul Uniunii: art. 3 din Regulamentul (UE) 2021/2116

Regulamentul orizontal al PAC 2023–2027 (Regulamentul (UE) 2021/2116 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune) are un articol dedicat, art. 3, intitulat „Derogări în cazuri de forță majoră și în circumstanțe excepționale”. Alineatul (1) prevede că, în scopul finanțării, gestionării și monitorizării PAC, „«forța majoră» și «circumstanțele excepționale» pot fi recunoscute, în special, în următoarele cazuri”:

(a) „o catastrofă naturală gravă sau un fenomen meteorologic sever care afectează grav exploatația”;
(b) „distrugerea accidentală a clădirilor destinate creșterii animalelor, aflate pe exploatație”;
(c) „o epizootie, un focar de boală a plantelor sau prezența unor dăunători ai plantelor care afectează parțial sau integral șeptelul sau culturile beneficiarului”;
(d) „exproprierea întregii exploatații sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii”;
(e) „decesul beneficiarului”;
(f) „incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului”.

Alineatul (2) adaugă o regulă cu efect colectiv. Dacă o catastrofă naturală gravă sau un fenomen meteorologic sever afectează grav o zonă bine determinată, statul membru poate considera întreaga zonă grav afectată. Această prezumție teritorială scutește fermierii din zona respectivă de proba individuală a afectării.

Considerentele regulamentului explică opțiunea legiuitorului. Lista este concepută ca neexhaustivă, iar autoritățile naționale trebuie să decidă de la caz la caz, pe baza probelor relevante (cons. 6). Fenomenul meteorologic sever este asimilat dezastrului natural atunci când afectează exploatația la un nivel comparabil cu acesta (cons. 7). Pentru secetă, cons. 7 este principalul argument interpretativ.

Regulamentul leagă apoi forța majoră de regimul sancțiunilor:

art. 59 alin. (5) obligă statele membre să își organizeze sistemele de control astfel încât să nu se aplice sancțiuni atunci când neconformitatea se datorează forței majore sau circumstanțelor excepționale în sensul art. 3. Același alineat precizează că, dacă nerespectarea condițiilor de acordare se datorează unor astfel de împrejurări, beneficiarul își păstrează dreptul de a primi ajutorul;
art. 84 alin. (2) lit. (c) exclude sancțiunea administrativă pentru condiționalitate atunci când neconformitatea se datorează forței majore sau circumstanțelor excepționale;
art. 88 alin. (2) lit. (b), pentru condiționalitatea socială (obligațiile de dreptul muncii și securitate în muncă), menționează doar forța majoră, nu și circumstanțele excepționale. Diferența de redactare pare voită: în raporturile de muncă, standardul exonerării rămâne cel clasic, mai strict.

2.2. Ce s-a schimbat față de regimul 2014–2022

Comparația cu regimul anterior arată schimbările care contează în litigiu.

Element	Regimul 2014–2022	Regimul 2023–2027
Lista cazurilor	art. 2 alin. (2) Reg. (UE) nr. 1306/2013, „în special”, șase cazuri	art. 3 alin. (1) Reg. (UE) 2021/2116, „în special”, șase cazuri, reformulate
Fenomene meteorologice	doar „catastrofă naturală gravă”	se adaugă „fenomen meteorologic sever”
Boli și dăunători	„epizootie sau boală a plantelor”	se adaugă „focar de boală a plantelor” și „dăunători ai plantelor”
Recunoaștere pe zonă	nereglementată expres	art. 3 alin. (2)
Termenul de notificare	15 zile lucrătoare „de la data la care beneficiarul sau succesorul său în drepturi este în măsură să trimită respectiva notificare” (art. 4 alin. (2) Reg. delegat (UE) nr. 640/2014)	nu mai este reglementat la nivelul UE; dreptul național păstrează formula: 15 zile lucrătoare de la data la care beneficiarul este în măsură să notifice (art. 35 alin. (1) HG nr. 1.571/2022)
Efectul	păstrarea dreptului la ajutor pentru suprafața sau animalele eligibile la data producerii cazului (art. 4 alin. (1) Reg. delegat nr. 640/2014)	păstrarea dreptului la ajutor și neaplicarea sancțiunilor (art. 59 alin. (5), art. 84 Reg. 2021/2116)

Schimbarea cu cele mai mari consecințe practice privește termenul de notificare. Regulamentele de punere în aplicare ale noii PAC (Regulamentul delegat (UE) 2022/127, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/128, Regulamentul delegat (UE) 2022/1172 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1173) nu mai reglementează notificarea forței majore. Singura excepție sunt garanțiile. Comisia Europeană confirmă expres această opțiune pentru Regulamentele 2022/127 și 2022/128 în Comunicarea COM(2024) 225 final din 30 mai 2024, dedicată forței majore și circumstanțelor excepționale în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116 (nota 13): spre deosebire de art. 4 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, acestea nu mai stabilesc norme generale privind forța majoră, iar procedura, probele și termenele țin de statele membre, sub rezerva echivalenței și efectivității.

Prin urmare, termenul de notificare, forma și probele sunt acum reguli de drept intern. Ele rămân însă supuse principiilor generale ale dreptului Uniunii, adică efectivității și proporționalității, pentru că transpun în procedură un drept conferit de regulament.

2.3. Dreptul intern: HG nr. 1.571/2022 și ordinele de aplicare

Actul-cadru național este HG nr. 1.571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023–2027. Pe baza ei s-au emis ordinele ministrului agriculturii care contează pentru tema noastră:

OMADR nr. 106/2024, privind modalitatea de implementare, criteriile de eligibilitate și tipurile de documente justificative, aplicabil începând cu anul 2024. Anexa nr. 25 a acestui ordin cuprinde formularul „Înștiințarea cu privire la forța majoră”;
OMADR nr. 224/2026 (M. Of. nr. 664 din 11 august 2026), care aprobă sistemul de sancțiuni. Acesta abrogă OMADR nr. 268/2025, care rămâne aplicabil cererilor din campania 2025;
OMADR nr. 67/2026, care aprobă formularul-tip al cererii de plată pentru 2026.

Art. 3 alin. (2) din OMADR nr. 224/2026 preia lista europeană în altă ordine și o completează. Sunt recunoscute, „în special”:

a) decesul beneficiarului;
b) incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului;
c) „o catastrofă naturală gravă sau un fenomen meteorologic sever care afectează grav exploatația agricolă”;
d) distrugerea accidentală a clădirilor pentru animale;
e) epizootia, focarul de boală a plantelor sau prezența dăunătorilor;
f) exproprierea care nu putea fi anticipată la depunerea cererii;
g) distrugerile produse de speciile de faună de interes cinegetic din anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 407/2006, „dacă sunt notificate la APIA și documentele justificative sunt depuse”;
h) o pandemie declarată de Organizația Mondială a Sănătății.

Ultimele două ipoteze sunt adăugiri naționale. Ele sunt permise tocmai pentru că lista europeană este exemplificativă. Aceeași structură exista în art. 3 din OMADR nr. 483/2023, ceea ce arată continuitate de reglementare între campanii.

Termenul de notificare este reglementat de art. 35 alin. (1) din HG nr. 1.571/2022: 15 zile lucrătoare „de la data la care beneficiarul sau succesorul său în drepturi este în măsură să trimită respectiva notificare”; notificarea tardivă nu se ia în considerare (alin. (2)). Aceeași formulă apare în art. 116 alin. (2) din OMADR nr. 106/2024. În comunicarea oficială din 1 septembrie 2026, emisă în contextul secetei extreme din acest an, APIA a precizat următoarele:

cazurile de forță majoră și circumstanțele excepționale se notifică în scris în 15 zile lucrătoare;
notificarea se face pe formularul din Anexa nr. 25 la OMADR nr. 106/2024;
se depune la centrul județean sau local la care a fost depusă cererea de plată;
dacă termenul legal este depășit, notificarea nu este luată în considerare.

Comunicarea nu spune de când curge termenul. În practică, termenul tinde să fie raportat la data producerii evenimentului, deși textul îl leagă de momentul în care beneficiarul este în măsură să notifice. Asupra acestui punct revenim în secțiunea 4, pentru că aici se decid multe litigii.

2.4. Regimul constatării calamităților: proba se produce în afara APIA

Pentru fenomenele meteorologice, proba principală nu vine de la APIA. O produce un circuit administrativ separat. Pentru seceta pedologică, actul de bază este Ordinul comun MADR/MAI nr. 97/63/2020, care aprobă Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene meteorologice periculoase având ca efect producerea secetei pedologice. Ordinul a fost modificat prin Ordinul MADR nr. 197/2023 și MAI nr. 74/2023 (M. Of. nr. 480 din 31 mai 2023), apoi prin Ordinul comun MADR/MAI nr. 293/123/2024 (M. Of. nr. 734 din 26 iulie 2024). În forma modificată în 2023:

fermierii cu un grad de calamitare de peste 30% depun înștiințări scrise la primărie. Termenul este „până cel târziu la data de 1 august inclusiv” pentru culturile înființate în toamnă și „până cel târziu la data de 15 octombrie inclusiv” pentru celelalte culturi (art. 15 alin. (1));
prefectul „numește, prin ordin, comisiile de constatare și evaluare a pagubelor la culturile agricole” (art. 18 alin. (1));
procesele-verbale se întocmesc până la 15 august inclusiv pentru culturile de toamnă, respectiv până la 30 noiembrie inclusiv pentru celelalte (art. 18 alin. (6)).

Ordinul din 2024 a permis constituirea unor noi comisii, cu reprezentanți ai administrației publice locale, ai direcției pentru agricultură județene și ai AFIR sau ANIF, după caz. Pentru anul 2024, a stabilit un termen special de înștiințare, 15 august inclusiv.

Ordinul pentru secetă lucrează cu date fixe. Notificarea forței majore la APIA lucrează cu un termen mobil de 15 zile lucrătoare. Cele două calendare nu sunt sincronizate, iar secțiunea 5.1 arată cum se gestionează decalajul.

3. Noțiunea autonomă de forță majoră: de ce nu se aplică art. 1351 C. civ.

3.1. Două standarde diferite

Art. 1351 alin. (2) C. civ. definește forța majoră drept „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil”. Alin. (3) definește cazul fortuit ca eveniment care „nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat” de cel chemat să răspundă. Standardul dreptului civil român este al imposibilității absolute.

Dreptul Uniunii folosește un standard diferit. În jurisprudența constantă a Curții de Justiție, de la cauzele agricole din anii ’80 (de exemplu, cauza 296/86 McNicholl, 8 martie 1988) până la hotărârile recente, forța majoră nu presupune imposibilitate absolută. Ea cere ca neîndeplinirea faptului să se datoreze unor împrejurări străine celui care le invocă, anormale și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în pofida întregii diligențe depuse. Aceeași formulă este reluată în cauza C-640/15 Vilkas (25 ianuarie 2017, pct. 53), pe care Comisia o folosește ca reper în Comunicarea COM(2024) 225.

În cauza C-124/92 An Bord Bainne (13 octombrie 1993), Curtea a precizat două lucruri:

conținutul noțiunii se determină în raport cu contextul juridic în care operează (pct. 10);
forța majoră nu se limitează la imposibilitatea absolută; este suficient ca consecințele să nu poată fi evitate decât cu prețul unui sacrificiu excesiv (pct. 11).

Aceeași idee a relativității contextuale apare în cauza 145/85 Denkavit België (5 februarie 1987, pct. 11).

3.2. Elementul obiectiv și elementul subiectiv

În cauza C-314/06 Société Pipeline Méditerranée et Rhône (18 decembrie 2007, pct. 24), Curtea a separat cele două componente ale noțiunii:

elementul obiectiv: împrejurări anormale și străine operatorului;
elementul subiectiv: obligația operatorului de a se proteja împotriva consecințelor evenimentului prin măsuri adecvate, fără a fi obligat la sacrificii excesive.

În litigiile APIA, discuția se mută de obicei pe elementul subiectiv. Autoritatea nu contestă că a fost secetă. Contestă că fermierul nu putea face nimic: nu a irigat, nu a reînsămânțat, nu a ales o cultură rezistentă, nu a anunțat la timp.

3.3. Lista este exemplificativă, iar instanța poate recunoaște alte ipoteze

Formula „în special” are efecte juridice concrete:

în cauza 3/74 Pfützenreuther (28 mai 1974), pronunțată tot în materie agricolă, Curtea a admis că instanțele naționale pot recunoaște forța majoră și în alte cazuri decât cele enumerate;
în cauza C-343/21 PV/Zamestnik izpalnitelen direktor na DF „Zemedelie” (16 februarie 2023, pct. 57), privind plățile agro-mediu, Curtea a reținut că lista din art. 31 al Regulamentului (CE) nr. 73/2009 nu este exhaustivă, tocmai din cauza adverbului de exemplificare. Imposibilitatea de a continua un angajament poate constitui forță majoră dacă se datorează unor împrejurări anormale și imprevizibile, independente de beneficiar, ale căror consecințe nu puteau fi evitate cu toată diligența. Verificarea acestor condiții revine instanței naționale (pct. 59 și dispozitivul);
în cauza C-330/14 Szemerey (17 decembrie 2015, pct. 58), tot pe plăți agro-mediu, Curtea a calificat constatarea forței majore drept chestiune de fapt, lăsată în competența instanței naționale.

Comisia a reluat expres teza neexhaustivității în COM(2024) 225. În prezentarea propunerilor de simplificare din 2025, a dat ca exemple de situații nenumite în art. 3 conflictul armat sau sabotajul unei infrastructuri (expunerea de motive la propunerea COM(2025) 236 final din 14 mai 2025).

Jurisprudența recentă dă însă și autorității un argument. În hotărârea din 24 septembrie 2026, P. M., C-600/25, Curtea a reținut că art. 47 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, redactat permisiv („pot recunoaște”), nu obligă statele membre să prevadă exonerarea și nu conferă drepturi particularilor. Art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2021/2116 folosește tot o formulă permisivă („pot fi recunoscute”). Răspunsul se află în art. 59 alin. (5) din același regulament, redactat imperativ: sancțiunile nu se aplică atunci când neconformitatea este determinată de forța majoră, iar beneficiarul își păstrează dreptul la ajutor.

3.4. Limitele noțiunii

Caracterul flexibil al noțiunii nu o transformă într-o clauză de echitate. Jurisprudența și Comisia stabilesc trei limite:

Forța majoră nu poate crea în favoarea operatorului un drept pe care reglementarea nu îl prevede (cauza 84/87 Erpelding, 17 mai 1988). Ea conservă dreptul la plată, nu îl creează.
Potrivit COM(2024) 225, forța majoră nu poate fi invocată pentru a autoriza operatorii să nu își respecte obligațiile pe o perioadă determinată și nici pentru a modifica obligațiile și angajamentele din Planul strategic PAC aprobat.
Prevenția rămâne în sarcina fermierului. Un prudent operator trebuie să anticipeze riscurile previzibile ale activității sale (An Bord Bainne, pct. 15, într-un context comercial).

Concluzie intermediară. Când instanța română judecă un refuz al APIA, nu trebuie să cerceteze dacă seceta a fost „absolut invincibilă” în sensul art. 1351 C. civ. Trebuie să aplice noțiunea autonomă din art. 3 al Regulamentului (UE) 2021/2116, interpretată în lumina jurisprudenței Curții de Justiție. Un act administrativ sau o hotărâre motivată exclusiv pe standardul Codului civil poate fi criticat pentru aplicarea greșită a legii materiale.

4. Condiția procedurală: notificarea în 15 zile lucrătoare

4.1. Notificarea este o condiție autonomă

Practica judiciară română tratează notificarea ca o condiție distinctă de existența evenimentului. Instanța poate constata că evenimentul s-a produs și totuși să respingă cererea pentru că nu a fost notificat.

Exemplul cel mai clar vine din materia fondurilor europene, prin analogie. În Decizia nr. 254 din 27 ianuarie 2015 (dosar nr. 195/42/2013), Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul unui beneficiar care „nu a invocat forţa majoră, nu a notificat începerea şi încetarea acesteia”, deși contractul impunea notificarea în 5 zile.

4.2. De când curge termenul: problema centrală

Sub regimul anterior, termenul de 15 zile lucrătoare curgea „de la data la care beneficiarul sau succesorul său în drepturi este în măsură să trimită respectiva notificare” (art. 4 alin. (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014). Formula avea o rațiune evidentă. Moștenitorii unui fermier decedat sau fermierul internat în terapie intensivă nu pot notifica nimic în primele zile, iar termenul nu le poate curge împotrivă.

Dreptul intern a păstrat această formulă: art. 35 alin. (1) din HG nr. 1.571/2022 și art. 116 alin. (2) din OMADR nr. 106/2024 leagă începutul termenului de data la care beneficiarul sau succesorul său este în măsură să notifice. Riscul practic este ca termenul să fie calculat totuși de la producerea evenimentului. Aplicat astfel în toate ipotezele, calculul ar duce la rezultate greu de apărat:

în caz de deces, termenul ar putea expira înainte ca moștenitorii să afle că defunctul avea o cerere de plată în curs;
în caz de boală gravă, incapacitatea care fundamentează forța majoră ar împiedica și notificarea ei;
în caz de secetă, fenomenul nu are o zi a producerii. Seceta pedologică se instalează progresiv, iar proba ei, procesul-verbal al comisiei, se întocmește prin ipoteză după săptămâni sau luni.

Împotriva calculului de la producere, fermierul are patru argumente:

Textul legii. Art. 35 alin. (1) din HG nr. 1.571/2022 alege expres alt reper: data la care beneficiarul sau succesorul său este în măsură să notifice. O practică administrativă nu poate restrânge un text normativ.
Principiul efectivității. Termenul național pune în executare un drept conferit de art. 3 și art. 59 alin. (5) din Regulamentul (UE) 2021/2116. O regulă procedurală care face practic imposibilă exercitarea dreptului, de exemplu un termen expirat înainte ca titularul să fie în măsură să acționeze, este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Coerența internă a noțiunii. Forța majoră care împiedică executarea obligației principale împiedică, logic, și executarea obligației accesorii de notificare. A pretinde notificarea în perioada în care fermierul este în imposibilitate înseamnă a nega efectul instituției pe care termenul o servește.
Continuitatea modelului european. Formula preia soluția din art. 4 alin. (2) din Regulamentul delegat nr. 640/2014, ceea ce confirmă că legiuitorul național a urmărit aceeași rațiune.

Argumentul advers trebuie luat în serios. APIA va susține că data producerii este singurul reper obiectiv, că un termen de decădere scurt servește securității juridice și controlului fondurilor europene și că fermierul trebuie să dovedească de ce nu a putut notifica mai devreme. Răspunsul este că legea însăși alege alt reper, iar sarcina fermierului se reduce la a dovedi momentul în care a fost în măsură să notifice. Dacă instanța are îndoieli serioase asupra compatibilității, trimiterea preliminară în temeiul art. 267 TFUE rămâne disponibilă. Hotărârea din 24 septembrie 2026, P. M., C-600/25, pronunțată pe o trimitere bulgară, arată că asemenea întrebări ajung efectiv la Curte: lista din art. 47 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 nu este exhaustivă, iar pierderea folosinței terenului în urma unei reforme legislative poate constitui forță majoră.

Recomandarea practică rămâne prudentă. Calculați termenul de la data producerii, așa cum îl calculează APIA, și notificați în acest interval chiar dacă probele nu sunt complete. Argumentul întemeiat pe art. 35 alin. (1) rămâne apărarea pentru situația în care notificarea a fost totuși depusă mai târziu. Păstrați dovezile care arată când ați fost în măsură să notificați: actele medicale, data la care moștenitorii au aflat de cererea de plată, data procesului-verbal. Calculul termenului și apărările pentru notificarea tardivă sunt tratate și într-un articol de pe zandomeni.eu.

4.3. Forma și conținutul notificării

Formularul din Anexa nr. 25 la OMADR nr. 106/2024 cuprinde:

formula „vă aduc la cunoștință următorul caz de forță majoră/circumstanță excepțională”;
încadrarea pe categoriile a)–h);
un tabel pentru culturi: parcela, suprafața declarată, suprafața afectată și fenomenul;
un tabel pentru animale: crotaliile și numărul de animale afectate;
rubrica „Documente doveditoare atașate”;
declarația pe propria răspundere că cele înscrise corespund realității.

Formularul are două consecințe juridice:

Notificarea trebuie individualizată pe parcelă sau pe animal. O notificare generică („cultura a fost afectată de secetă”) poate fi apreciată ca insuficientă, deoarece APIA nu poate stabili la ce suprafețe se aplică exonerarea.
Declarația pe propria răspundere atrage răspunderea pentru exactitate. Supraevaluarea suprafeței afectate expune fermierul la constatarea unei nereguli și, în ipoteze grave, la consecințe penale. Notificarea se redactează deci cu aceeași rigoare ca cererea de plată.

În schemele zootehnice, art. 117 din OMADR nr. 106/2024 reglementează și „circumstanțele naturale” (moartea animalelor, îmbolnăvirea etc.), notificate în maximum 10 zile lucrătoare de la data evenimentului (alin. (2)), cu reguli speciale de înlocuire a animalelor. Fermierul care crește animale trebuie să verifice în fiecare caz care dintre cele două regimuri se aplică. Pentru prudență, poate notifica în termenul cel mai scurt.

5. Cazurile tipice

5.1. Seceta

Calificarea. Seceta nu apare nominal nici în art. 3 al regulamentului, nici în ordinul național. Intră în categoria „fenomen meteorologic sever care afectează grav exploatația”. Cons. 7 al Regulamentului (UE) 2021/2116 dă testul: fenomenul meteorologic sever trebuie să afecteze exploatația la un nivel comparabil cu o catastrofă naturală gravă. Două condiții trebuie dovedite:

severitatea fenomenului, care se dovedește prin date meteorologice, constatări oficiale sau act normativ de declarare;
gravitatea afectării exploatației concrete, care se dovedește prin procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, cu grad de calamitare pe cultură și parcelă.

Dreptul intern a recunoscut în repetate rânduri seceta ca eveniment asimilabil unei calamități. OUG nr. 120/2024 a instituit o schemă de ajutor pentru culturile afectate de seceta pedologică din perioada septembrie 2023 – august 2024. Ajutorul a fost de 1.000 lei/ha, pentru un grad de calamitare „mai mare de 30% şi până la 100% inclusiv”, dovedit prin procesul-verbal întocmit după modelul din Ordinul nr. 97/63/2020. Pentru seceta din 2025, statul a adoptat prin HG nr. 751/2026 o schemă pentru porumb și floarea-soarelui, de până la 333 lei/ha, finanțată și din rezerva agricolă a Uniunii prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1698. Acesta a alocat României 14,8 milioane de euro și descrie expres seceta extremă din iunie–august 2025.

Distincția este importantă. Schemele de ajutor compensează pierderea. Forța majoră conservă plata. Sunt instituții diferite, cu proceduri și termene diferite. Includerea fermierului într-o schemă de ajutor pentru secetă nu ține loc de notificarea forței majore la APIA, iar invers.

Decalajul dintre calendare. APIA cere notificarea în 15 zile lucrătoare, însoțită de procesul-verbal de constatare. Ordinul pentru secetă permite întocmirea procesului-verbal până la 15 august sau 30 noiembrie. Fermierul se află astfel în situația de a trebui să notifice înainte de a avea proba principală. Soluția corectă este în doi pași:

notificarea în termen, cu descrierea fenomenului, a parcelelor și a suprafețelor estimate, cu dovada înștiințării depuse la primărie conform Ordinului nr. 97/63/2020 și cu mențiunea că procesul-verbal al comisiei urmează să fie emis;
completarea dosarului cu procesul-verbal imediat după emitere, printr-o adresă înregistrată la același centru APIA.

O notificare în termen, completată ulterior, este mult mai ușor de apărat decât o notificare tardivă, oricât de bine documentată ar fi.

Zonele declarate calamitate. Dacă zona a fost declarată calamitate printr-un act normativ național, APIA cere ca notificarea să fie însoțită de actul respectiv. Este expresia internă a art. 3 alin. (2) din regulament: prezumția teritorială înlocuiește constatarea individuală a afectării. Fermierul nu este scutit de notificare, dar este scutit de proba gravității pentru exploatația proprie.

Când autoritatea refuză să declare calamitatea. Jurisprudența Înaltei Curți în materia regimului anterior de despăgubiri (Legea nr. 381/2002, abrogată ulterior) este divizată. În Decizia nr. 54 din 15 ianuarie 2015 (dosar nr. 1311/44/2012), Secția de contencios administrativ și fiscal a obligat în solidar Guvernul, MADR și direcția agricolă județeană la despăgubiri pentru o cultură de floarea-soarelui afectată de secetă. A calificat comportamentul autorităților drept exces de putere. În Decizia nr. 1353 din 24 martie 2015 (dosar nr. 1599/44/2010*), aceeași secție a respins pretenția, reținând că declararea stării de calamitate reprezintă „o facultate şi nu o obligaţie pentru Guvernul României”.

Pentru forța majoră în fața APIA, contradicția are o consecință utilă. Lipsa unui act normativ de declarare nu exclude forța majoră individuală. Art. 3 alin. (1) lit. (a) din regulament privește afectarea gravă a exploatației, nu existența unei declarații oficiale de calamitate. Declarația de zonă este doar un mijloc de probă privilegiat.

Argumentul previzibilității. APIA sau instanța pot susține că seceta este un fenomen recurent în Bărăgan, Dobrogea sau Câmpia de Vest și, ca atare, previzibil. Argumentul confundă previzibilitatea fenomenului în general cu previzibilitatea intensității sale într-un an dat. Regulamentul nu cere ca fenomenul să fie fără precedent. Cere să fie sever și să afecteze grav exploatația. Previzibilitatea trebuie discutată în cadrul elementului subiectiv: ce măsuri rezonabile putea lua fermierul. Aici dosarul trebuie să răspundă anticipat la întrebări de tipul:

exista posibilitatea de irigare?
a respectat tehnologia de cultură?
a ales hibrizi adecvați zonei?

5.2. Inundațiile

Inundația este un eveniment punctual, cu o dată certă a producerii, așa că problema momentului de început al termenului se pune mai rar. Dificultățile apar la probă și la întinderea efectelor.

Comisia, în COM(2024) 225, dă inundația ca exemplu tipic de eveniment care poate afecta toți fermierii dintr-o zonă delimitată, deci ca ipoteză naturală de aplicare a art. 3 alin. (2). Pentru evenimente de tipul inundațiilor din județul Galați din septembrie 2024, abordarea teritorială este cea firească.

Câteva precizări pentru dosar:

afectarea temporară a suprafeței (teren acoperit de apă, apoi decolmatat) poate împiedica activitatea agricolă minimă sau respectarea unor angajamente de mediu fără a distruge definitiv parcela. Notificarea trebuie să descrie exact efectul asupra obligației concrete, nu doar evenimentul;
distrugerea adăposturilor pentru animale este un caz distinct, art. 3 alin. (1) lit. (b), și trebuie notificată separat de afectarea culturilor;
proba se face prin procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de comisia constituită la nivel local. Fotografiile georeferențiate, realizate imediat după eveniment, completează proba. Nu o înlocuiesc.

5.3. Boala

Termenul „boală” din titlu acoperă trei ipoteze juridic distincte.

a) Boala animalelor sau a plantelor. Este cazul tipic al art. 3 alin. (1) lit. (c): epizootie, focar de boală a plantelor sau dăunători care afectează parțial sau integral șeptelul ori culturile. Proba se face prin actele autorității sanitar-veterinare sau fitosanitare: confirmarea focarului, măsurile de carantină, uciderea animalelor dispusă oficial. Când pierderea animalelor rezultă dintr-un ordin al autorității publice, art. 84 alin. (2) lit. (c) pct. (ii) din regulament oferă, pentru condiționalitate, un temei suplimentar, distinct de forța majoră.

b) Incapacitatea profesională pe termen lung a fermierului. Este cazul de la art. 3 alin. (1) lit. (f). Nici regulamentul, nici ordinul nu definesc „termenul lung”. Interpretarea trebuie să fie funcțională: incapacitatea trebuie să acopere perioada în care obligația a cărei neexecutare se invocă trebuia îndeplinită (lucrările agricole, întreținerea suprafeței, menținerea angajamentului). Proba se face prin documente medicale care stabilesc diagnosticul și durata incapacității, iar, unde există, prin decizia de încadrare în grad de handicap sau de invaliditate.

c) Boala temporară, dar gravă, din perioada critică. O internare de câteva săptămâni în plin sezon nu este „incapacitate pe termen lung”. Poate fi totuși forță majoră în temeiul clauzei generale, pentru că lista este exemplificativă (Pfützenreuther, C-343/21). Testul este cel general: eveniment anormal și imprevizibil, străin de voința fermierului, ale cărui consecințe nu puteau fi evitate. Se pune aici și întrebarea dacă fermierul putea delega lucrările unui terț. Un răspuns afirmativ slăbește apărarea. De aceea dosarul trebuie să arate de ce delegarea nu era posibilă sau nu era rezonabilă.

Boala este și ipoteza în care discuția despre momentul de început al termenului (secțiunea 4.2) are cea mai mare greutate practică. Fermierul spitalizat nu poate notifica. Dacă familia nu acționează în locul lui, termenul calculat de la producere poate expira. Recomandarea pentru familie: notificarea se face de îndată, chiar printr-un mandatar, cu mențiunea că documentele medicale complete vor fi depuse ulterior.

5.4. Decesul fermierului

Decesul este cazul cel mai puțin discutabil pe fond: art. 3 alin. (1) lit. (e) din regulament și art. 3 alin. (2) lit. a) din OMADR nr. 224/2026. Problemele sunt exclusiv procedurale:

cine notifică? Persoana îndreptățită: moștenitorul sau, până la dezbaterea succesiunii, persoana care preia de fapt exploatația. Calitatea se dovedește prin certificatul de deces și prin actele care atestă vocația succesorală sau preluarea exploatației;
când? Aici textul art. 35 alin. (1), care leagă termenul de data la care succesorul este în măsură să notifice (secțiunea 4.2), are forța cea mai mare. Moștenitorii pot afla de existența cererii de plată abia la deschiderea succesiunii;
ce se conservă? Dreptul la plată pentru cererea depusă de defunct, cu respectarea regulilor naționale privind transferul exploatației și plata către succesori. Moștenitorul care preia exploatația și dorește să continue angajamentele multianuale trebuie să parcurgă separat procedura de transfer. Forța majoră nu îl dispensează de ea.

6. Efectele recunoașterii

Dacă forța majoră este recunoscută, efectele sunt cele din art. 59 alin. (5) și art. 84 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și din art. 3 alin. (1) din OMADR nr. 224/2026:

neaplicarea sancțiunilor administrative, inclusiv a celor pentru condiționalitate (cu excepția condiționalității sociale, unde art. 88 cere forța majoră propriu-zisă);
nerespingerea de la plată;
păstrarea dreptului de a primi ajutorul.

Rămâne întrebarea pentru ce se păstrează dreptul. Regimul anterior răspundea expres: pentru suprafața sau animalele eligibile la momentul producerii cazului (art. 4 alin. (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014). Regulamentul (UE) 2021/2116 nu mai conține această precizare. În opinia noastră, regula se deduce din natura instituției. Forța majoră neutralizează neconformitatea cauzată de eveniment. Nu transformă în eligibile suprafețe care nu erau eligibile înainte de eveniment și nu creează drepturi noi (Erpelding). Soluția firească rămâne raportarea la situația eligibilă existentă la data producerii evenimentului.

Pentru angajamentele multianuale (de mediu și climă, ecoscheme cu durată, angajamente zootehnice), recunoașterea forței majore exclude recuperarea sumelor încasate în anii anteriori, dar nu modifică angajamentul. Comunicarea COM(2024) 225 subliniază că forța majoră nu poate fi folosită pentru a modifica angajamentele din Planul strategic.

Pentru crizele care depășesc nivelul exploatației individuale, revizuirea din 2025 a PAC (Regulamentul (UE) 2025/2649) a introdus în Regulamentul (UE) 2021/2115 posibilitatea unor plăți de criză către fermierii activi afectați de dezastre naturale, evenimente climatice nefavorabile sau evenimente catastrofale. Plățile sunt condiționate de recunoașterea formală a evenimentului și de o pierdere de cel puțin 30% din producția medie anuală. Și aici instrumentul este compensatoriu, nu conservator. Funcționează alături de forța majoră, nu în locul ei.

7. Contestarea refuzului APIA

7.1. Identificarea actului atacat

Calea de atac depinde de actul prin care APIA refuză efectele forței majore:

dacă APIA emite un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, se aplică OUG nr. 66/2011. Ordonanța se aplică agențiilor de plăți pentru fondurile politicii agricole comune, categorie din care face parte APIA (art. 2 alin. (1) lit. e)), iar procesul-verbal este act administrativ și titlu de creanță;
dacă refuzul se materializează într-o decizie de plată, de respingere sau de reducere, se aplică dreptul comun al contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004.

7.2. Etapa administrativă

Sub OUG nr. 66/2011. Contestația administrativă se formulează în scris în maximum 30 de zile calendaristice de la comunicarea titlului de creanță (art. 47 alin. (1)). Termenul este expres calificat drept termen de decădere (art. 47 alin. (4)). Contestația se depune la autoritatea emitentă și nu se taxează (art. 47 alin. (5)). Dacă autoritatea cere completarea contestației, completarea se face în 5 zile (art. 48 alin. (1)); lipsa dovezii calității de împuternicit duce la respingerea contestației fără analiza fondului (art. 48 alin. (2)). Autoritatea soluționează contestația prin decizie motivată, în 30 de zile (art. 50 alin. (1)), iar decizia se atacă în contencios administrativ (art. 51 alin. (2)).

Sub Legea nr. 554/2004. Plângerea prealabilă se formulează în 30 de zile de la comunicarea actului. Pentru motive temeinice, se poate formula și după acest termen, dar cel târziu în 6 luni de la emiterea actului (art. 7 alin. (1), în forma Legii nr. 212/2018). Termenul de 6 luni este calificat de lege ca termen de prescripție (art. 7 alin. (3) teza finală).

Lecția procedurală. Contestația administrativă nu este o formalitate. Este primul și adesea ultimul moment în care fermierul poate depune probe noi fără discuții de admisibilitate. Procesul-verbal al comisiei de calamitate emis după notificare, actele medicale complete și declarațiile martorilor trebuie depuse aici.

7.3. Etapa judiciară: excepțiile pe care le va ridica APIA

Prezentăm separat excepțiile procesuale previzibile, înaintea apărărilor pe fond.

a) Excepția tardivității acțiunii. Acțiunea se introduce în 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, de la refuzul nejustificat de soluționare sau de la expirarea termenului legal de soluționare (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). Pentru motive temeinice, se poate introduce și după acest termen, dar cel mult într-un an de la comunicarea actului (art. 11 alin. (2)). Calculul se documentează în cererea de chemare în judecată.

b) Excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile. Este excepția cea mai frecventă și cea mai ușor de evitat. Sub OUG nr. 66/2011, lipsa contestației formulate în termenul de decădere închide practic calea judiciară pe fond.

c) Excepția necompetenței materiale. Art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 554/2004 prevede că cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric. Cererile privind acte neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității. Pentru litigiile privind plăți APIA de până la 3.000.000 de lei inclusiv, competența aparține tribunalului (secția de contencios administrativ și fiscal). Fermierul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (art. 10 alin. (3)).

d) Taxa judiciară de timbru. Art. 16 din OUG nr. 80/2013 prevede 50 de lei pentru cererile de anulare a actului sau de recunoaștere a dreptului pretins (lit. a)). Pentru cererile cu caracter patrimonial prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ, taxa este de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de lei (lit. b)). Costul procesual nu este, deci, un obstacol real pentru fermier.

7.4. Apărările pe fond

Pe fond, acțiunea se construiește pe patru teze, fiecare susținută cu probe concrete:

Existența evenimentului și încadrarea lui într-una dintre ipotezele art. 3 sau în clauza generală. Probe: procesul-verbal al comisiei, actul normativ de declarare a zonei, actele sanitar-veterinare, documentele medicale, certificatul de deces.
Legătura de cauzalitate dintre eveniment și neconformitatea reținută de APIA, pe parcelă sau pe animal. Probe: tabelul din notificare, corelat cu cererea de plată, cu fotografiile și cu procesul-verbal.
Imposibilitatea evitării consecințelor cu o diligență rezonabilă. Probe: tehnologia aplicată, lipsa infrastructurii de irigații, imposibilitatea delegării lucrărilor, rapoartele agronomice.
Respectarea termenului de notificare, calculat potrivit art. 35 alin. (1) de la data la care beneficiarul era în măsură să notifice (secțiunea 4.2), cu invocarea subsidiară a principiului efectivității și, dacă este cazul, cererea de sesizare a Curții de Justiție.

Pentru fiecare teză, instanța trebuie îndrumată spre noțiunea autonomă din dreptul Uniunii (secțiunea 3), nu spre art. 1351 C. civ. Standardul civil al imposibilității absolute duce aproape inevitabil la respingere.

8. Perspectiva autorității și analiza BATNA

O strategie corectă pornește de la cel mai puternic argument al adversarului. În fața APIA, acestea sunt, în ordinea frecvenței:

Argumentul APIA	Riscul pentru fermier	Răspunsul
Notificare tardivă (art. 35 HG nr. 1.571/2022)	ridicat; este motivul principal de respingere	notificare în termen calculat de la producere; subsidiar, textul art. 35 alin. (1) („în măsură să trimită”) și efectivitatea
Lipsa procesului-verbal al comisiei	ridicat la secetă	dovada înștiințării la primărie; completarea ulterioară; art. 3 alin. (2) pentru zonele declarate
Afectarea nu este „gravă”	mediu	gradul de calamitare pe parcelă; cons. 7 al regulamentului
Fenomen previzibil / lipsa diligenței	mediu, în creștere	distincția fenomen general / intensitate concretă; probe privind măsurile luate
Notificare generică, neindividualizată	mediu	tabelul complet pe parcele și animale din Anexa nr. 25
Lipsa contestației administrative	fatal sub OUG nr. 66/2011	contestație în 30 de zile calendaristice, fără excepție

BATNA fermierului. Dacă forța majoră nu poate fi susținută, alternativele sunt limitate:

retragerea în termen a suprafețelor afectate din cerere, atunci când regulile campaniei o permit, pentru a evita sancțiunile pentru supradeclarare;
accesarea schemelor de ajutor pentru calamitate, care compensează pierderea, dar nu conservă plata;
negocierea unei eșalonări a debitului, dacă titlul de creanță a fost deja emis.

Fiecare dintre aceste alternative este inferioară recunoașterii forței majore. Investiția în notificarea corectă are deci cel mai bun raport cost-beneficiu din tot dosarul.

BATNA autorității. APIA răspunde la rândul ei în fața auditurilor Comisiei Europene și ale Curții de Conturi. O recunoaștere nejustificată a forței majore poate atrage corecții financiare la nivelul statului. De aceea autoritatea are un interes instituțional în respingere ori de câte ori dosarul are o fisură formală. Un dosar complet, depus în termen, elimină această justificare și mută discuția pe fond, unde dreptul Uniunii este favorabil fermierului.

9. Fișă operațională: ce faci în primele 15 zile

Pas	Ce faci	Temei / probă
1	Stabilești data producerii evenimentului și calculezi 15 zile lucrătoare de la ea	varianta prudentă; art. 35 HG nr. 1.571/2022 permite calculul de la data la care ești în măsură să notifici
2	Pentru secetă: depui înștiințarea scrisă la primărie, în termenele din Ordinul nr. 97/63/2020	art. 15 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 97/63/2020, modificat
3	Completezi Anexa nr. 25 la OMADR nr. 106/2024, individualizat pe parcele sau animale	formularul „Înștiințarea cu privire la forța majoră”
4	Depui notificarea la centrul APIA unde ai depus cererea de plată, cu număr de înregistrare	dovada datei certe
5	Atașezi probele disponibile și menționezi expres probele care urmează	proces-verbal, act normativ, documente medicale, certificat de deces, acte sanitar-veterinare
6	Completezi dosarul imediat ce primești procesul-verbal al comisiei	adresă înregistrată la același centru APIA
7	La primirea actului APIA, identifici natura lui și termenul de contestare	OUG nr. 66/2011 (30 de zile calendaristice, decădere) / Legea nr. 554/2004 (30 de zile)

10. Concluzii

Forța majoră în materia plăților APIA este o noțiune autonomă de drept al Uniunii. Este mai largă decât forța majoră din art. 1351 C. civ. și nu presupune imposibilitate absolută. Lista din art. 3 al Regulamentului (UE) 2021/2116 și din art. 3 al OMADR nr. 224/2026 este exemplificativă.
Procedura, însă, este exclusiv națională din 2023: art. 35 din HG nr. 1.571/2022, 15 zile lucrătoare, formularul din Anexa nr. 25 la OMADR nr. 106/2024. Textul leagă termenul de data la care beneficiarul este în măsură să notifice; notificările tardive nu se iau în considerare.
Calculul termenului de la producere, aplicat mecanic în caz de deces, boală gravă sau fenomene progresive precum seceta, contrazice textul art. 35 alin. (1) și ridică și o problemă de compatibilitate cu principiul efectivității. Argumentul se păstrează pentru instanță, ca apărare; strategia de dosar rămâne notificarea imediată.
Seceta poate fi forță majoră ca fenomen meteorologic sever, dacă afectează grav exploatația la un nivel comparabil cu o catastrofă naturală. Proba principală este procesul-verbal al comisiei numite de prefect, iar decalajul dintre calendarul acesteia și termenul APIA se gestionează prin notificare în termen și completare ulterioară.
Recunoașterea forței majore conservă plata și exclude sancțiunile. Nu creează drepturi noi și nu modifică angajamentele. Schemele de ajutor pentru calamitate și plățile de criză sunt instrumente distincte, compensatorii, cumulabile doar în condițiile proprii fiecăruia.
În contencios, dosarul se construiește în etapa administrativă. Contestația sub OUG nr. 66/2011 are un termen de decădere de 30 de zile calendaristice, iar competența se stabilește după criteriul valoric al art. 10 alin. (1¹) din Legea nr. 554/2004.

Un fermier care notifică în termen, individualizat și cu proba disponibilă, câștigă de regulă fără proces. Unul care notifică tardiv intră în proces cu cel mai slab argument al său în centrul dosarului.

Întrebări frecvente

În cât timp trebuie notificată APIA în caz de forță majoră?

În 15 zile lucrătoare, potrivit art. 35 din HG nr. 1.571/2022, așa cum este aplicat de APIA. Notificarea se face pe formularul din Anexa nr. 25 la OMADR nr. 106/2024, la centrul APIA unde a fost depusă cererea de plată. Textul leagă termenul de data la care beneficiarul sau succesorul este în măsură să notifice. Varianta prudentă este notificarea în 15 zile lucrătoare de la producerea evenimentului; notificarea tardivă nu se ia în considerare.

Este seceta un caz de forță majoră pentru plățile APIA?

Poate fi, dacă este un fenomen meteorologic sever care afectează grav exploatația, în sensul art. 3 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (UE) 2021/2116. Proba principală este procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor întocmit de comisia numită prin ordin al prefectului. Pentru zonele declarate calamitate, proba este actul normativ de declarare.

Ce se întâmplă cu subvenția dacă fermierul moare sau se îmbolnăvește grav?

Decesul beneficiarului și incapacitatea profesională pe termen lung sunt cazuri recunoscute expres de art. 3 din Regulamentul (UE) 2021/2116 și de art. 3 din OMADR nr. 224/2026. Fermierul sau persoana îndreptățită nu este respins de la plată și nu este sancționat, dacă notifică în termen și depune documentele justificative.

Lista cazurilor de forță majoră este limitativă?

Nu. Atât regulamentul european, cât și ordinul național folosesc formula „în special”. Curtea de Justiție a confirmat caracterul exemplificativ al acestor liste, inclusiv în cauza C-343/21 privind plățile agricole. Comisia Europeană a reluat aceeași concluzie în Comunicarea COM(2024) 225.

Cum se contestă refuzul APIA de a recunoaște forța majoră?

Dacă APIA a emis un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței, se formulează contestație administrativă în 30 de zile calendaristice, conform art. 47 din OUG nr. 66/2011. Termenul este de decădere. Pentru celelalte acte se parcurge plângerea prealabilă din art. 7 al Legii nr. 554/2004, urmată de acțiunea în contencios administrativ la tribunal, potrivit criteriului valoric din art. 10 alin. (1¹).

Repere normative și jurisprudențiale

Dreptul Uniunii

Regulamentul (UE) 2021/2116 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune: cons. 6–7, art. 3, art. 59 alin. (5), art. 84 alin. (2) lit. (c), art. 88 alin. (2) lit. (b)
Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, art. 2 alin. (2) și Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014, art. 4 (regimul anterior)
Regulamentul (UE) 2025/2649 (modificarea Regulamentelor (UE) 2021/2115 și 2021/2116)
Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2024/2675, 2025/2061 și 2026/1698 (sprijin de urgență din rezerva agricolă, inclusiv pentru România)
Comunicarea Comisiei COM(2024) 225 final din 30 mai 2024 privind forța majoră și circumstanțele excepționale în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2116

Jurisprudența Curții de Justiție

3/74 Pfützenreuther, 28 mai 1974
145/85 Denkavit België, 5 februarie 1987
296/86 McNicholl, 8 martie 1988
84/87 Erpelding, 17 mai 1988
C-124/92 An Bord Bainne, 13 octombrie 1993
C-314/06 Société Pipeline Méditerranée et Rhône, 18 decembrie 2007
C-330/14 Szemerey, 17 decembrie 2015
C-640/15 Vilkas, 25 ianuarie 2017
C-343/21 PV/Zamestnik izpalnitelen direktor na DF „Zemedelie”, 16 februarie 2023
C-600/25 P. M., 24 septembrie 2026

Dreptul intern

HG nr. 1.571/2022, art. 35
OMADR nr. 106/2024 (art. 116-117, Anexa nr. 25), OMADR nr. 224/2026 (art. 3), OMADR nr. 67/2026
Ordinul comun MADR/MAI nr. 97/63/2020, modificat prin Ordinul MADR nr. 197/2023 și MAI nr. 74/2023, respectiv prin Ordinul comun MADR/MAI nr. 293/123/2024
OUG nr. 120/2024; HG nr. 751/2026
OUG nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. e), art. 46–51
Legea nr. 554/2004, art. 7, 10 și 11, în forma Legii nr. 212/2018
OUG nr. 80/2013, art. 16
Codul civil, art. 1351

Jurisprudență națională

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 54/15.01.2015, Decizia nr. 254/27.01.2015 și Decizia nr. 1353/24.03.2015

Prezentul articol are caracter informativ și analitic. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Fiecare situație trebuie evaluată pe baza documentelor din dosar și a formei în vigoare a actelor normative la data evenimentului.