Mușcat de un câine fără stăpân: cine plătește daunele

Pe scurt

Pentru câinii fără stăpân răspunde, față de victimă, unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia s-a produs atacul. Art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002 consideră consiliile locale proprietari ai câinilor fără stăpân, iar OUG nr. 155/2001 le obligă să organizeze serviciul de gestionare a acestora. Delegarea serviciului către o firmă sau către o asociație nu mută răspunderea față de victimă. Operatorul poate fi chemat în judecată alături de unitatea administrativ-teritorială; dacă instanța reține și răspunderea lui, aceasta este solidară (art. 1382 C. civ.). Victima poate cere daune materiale (tratament, deplasări, venituri pierdute, bunuri distruse) și daune morale. În hotărârile analizate mai jos, mușcăturile fără sechele grave au fost compensate cu sume între aproximativ 10.000 de lei și câteva mii de euro; sechelele permanente și decesul justifică sume mult mai mari. Termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (art. 2528 alin. (1) C. civ.). Procesele se pierd mai rar pe fond și mai des pe două puncte: chemarea în judecată a entității greșite și lipsa probelor privind proveniența câinelui. Ambele se pot preveni din primele zile după incident.

1. De ce o problemă veche generează încă procese

Câinii fără stăpân nu mai sunt subiectul de primă pagină din anii 2000, dar mușcăturile au rămas o realitate în multe localități, mai ales în zonele periurbane, în cartierele noi construite pe terenuri virane și în comunele unde serviciul de gestionare a câinilor există doar pe hârtie. Pentru victimă, întrebarea practică este simplă: cine plătește tratamentul, zilele de muncă pierdute și suferința? Răspunsul juridic este mai puțin simplu decât pare, pentru că legea împarte obligațiile între mai multe autorități și operatori, iar o greșeală la alegerea pârâtului poate costa întregul proces.

Cadrul actual s-a format în urma unor evenimente care au marcat practica. În iulie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cauza Georgel și Georgeta Stoicescu c. România (cererea nr. 9718/03), pentru că autoritățile nu luaseră măsuri suficiente împotriva câinilor fără stăpân și pentru că victima nu reușise să obțină despăgubiri în instanțele interne. În septembrie 2013, moartea unui copil de 4 ani, ucis de câini în apropierea Parcului Tei din București, a dus la adoptarea Legii nr. 258/2013, care a modificat substanțial OUG nr. 155/2001. În ianuarie 2023, decesul unei femei atacate de o haită în zona Lacului Morii din București a readus în discuție responsabilitatea instituțiilor. Prin Legea nr. 368 din 7 decembrie 2023 (Monitorul Oficial nr. 1106 din 8 decembrie 2023), programul de gestionare a fost completat din nou.

Articolul de față explică temeiurile pe care victima își poate întemeia acțiunea, pe cine trebuie să cheme în judecată, ce trebuie să dovedească, ce sume au acordat instanțele în spețe reale și ce apărări ridică de regulă primăriile. Analiza privește dreptul în vigoare la data redactării (noiembrie 2026).

2. Cadrul legal în vigoare

2.1. OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân

Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr. 227/2002 și a fost modificată, printre altele, prin Legea nr. 258/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr. 601 din 26 septembrie 2013) și prin Legea nr. 368/2023 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1106 din 8 decembrie 2023). Pentru tema răspunderii, reținem următoarele repere:

Obligația de organizare a serviciului. Potrivit art. 1 alin. (1), consiliile locale și Consiliul General al Municipiului București au obligația de a înființa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, termenul stabilit de lege fiind de 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței. Legea nr. 368/2023 a extins aceste obligații și la consiliile județene (art. 1 alin. (1¹) și art. 2 alin. (1)) și a reformulat regulile privind modalitățile de gestiune a serviciului: directă, delegată sau prin concesiune, numai către persoane juridice care pot presta activități în domeniul protecției animalelor ori către asociații și fundații din acest domeniu, cu obligația asigurării serviciilor medical-veterinare (art. 2 alin. (4)).
Definiția câinelui fără stăpân. Art. 1¹, introdus prin Legea nr. 258/2013, definește câinele fără stăpân ca fiind „orice câine crescut, adăpostit, ținut pe domeniul public, în locuri publice sau în spațiile adiacente acestora, în afara proprietății stăpânului sau deținătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat”, inclusiv câinii identificați prin microcipare. Definiția este largă și include, în principiu, și câinii care au un deținător, dar sunt lăsați să circule liber pe domeniul public.
Capturarea, cazarea și destinația câinilor. Câinii capturați sunt cazați în adăposturi pentru o perioadă de 14 zile lucrătoare (art. 4 alin. (1)), în care pot fi revendicați de proprietari (în primele 7 zile lucrătoare) sau adoptați (art. 7 alin. (1)). Câinii nerevendicați și neadoptați sunt eutanasiați pe baza unei decizii emise de o persoană împuternicită de primar, pentru fiecare câine în parte (art. 7 alin. (2)-(3)).
Sancțiunile. Art. 14 stabilește contravenții și infracțiuni pentru încălcarea obligațiilor din ordonanță. Sancțiunea contravențională sau penală nu înlocuiește însă despăgubirea: victima trebuie să își valorifice separat dreptul la reparație, pe calea răspunderii civile.

Normele metodologice de aplicare au fost aprobate prin HG nr. 1059/2013. Ele detaliază, între altele, obligația serviciilor specializate, respectiv a operatorilor acestora, de a evalua numărul câinilor fără stăpân de pe raza unității administrativ-teritoriale și de a întocmi un plan de acțiune pentru gestionarea lor (art. 11), precum și procedurile de capturare, transport, cazare și evidență. Aceste documente (evaluarea, planul de acțiune, registrele de capturi și sesizări) sunt probe-cheie în procesul de despăgubire.

2.2. OUG nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi

Textul cel mai important pentru victimă se află, paradoxal, nu în legea câinilor fără stăpân, ci în OUG nr. 55/2002. Art. 7 prevede:

„(1) Consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân și ai câinilor care circulă liberi, fără însoțitor, în locuri publice, care nu au fost revendicați ori adoptați în condițiile prevederilor legale și au obligația de a captura și escorta acești câini, prin intermediul personalului calificat.”

„(2) Dispozițiile din Codul civil privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se aplică în mod corespunzător.”

Textul face două lucruri. Mai întâi, instituie o ficțiune legală: autoritatea locală este tratată ca proprietar al câinilor fără stăpân, chiar dacă nu i-a dobândit niciodată în sens civil. Apoi, trimite expres la regulile Codului civil privind răspunderea pentru animale, adică la art. 1375, care consacră o răspundere independentă de culpă. Cele două alineate deschid victimei o cale de acțiune mai favorabilă decât răspunderea pentru fapta proprie, după cum vom vedea în secțiunea 3.

2.3. Codul civil

Dispozițiile din Codul civil care susțin acțiunea sunt următoarele:

Articol	Ce reglementează	De ce contează în speță
Art. 1349	Obligația generală de a nu aduce atingere, prin acțiuni ori inacțiuni, drepturilor altora; răspunderea pentru animalele aflate sub pază (alin. (3))	Omisiunea autorității de a captura câinii este o „inacțiune” care poate angaja răspunderea
Art. 1357	Răspunderea pentru fapta proprie; autorul răspunde „pentru cea mai ușoară culpă” (alin. (2))	Temei subsidiar, folosit de majoritatea instanțelor
Art. 1375	Proprietarul animalului răspunde „independent de orice culpă”, chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa	Temei principal, prin trimiterea din art. 7 alin. (2) OUG nr. 55/2002
Art. 1380	Exonerare numai dacă prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei, a unui terț sau de forța majoră	Limitează sever apărările autorității
Art. 1371	Culpa comună a victimei reduce despăgubirea	Apărarea tipică: victima a provocat sau a hrănit câinii
Art. 1382	Răspunderea solidară a celor care răspund pentru aceeași faptă prejudiciabilă	UAT, operatorul delegat și, după caz, proprietarul terenului pot fi obligați împreună
Art. 1387-1389	Despăgubirea pentru vătămarea integrității corporale; minori; despăgubire provizorie	Structura daunelor materiale
Art. 1391	Repararea prejudiciului nepatrimonial; despăgubiri pentru rudele apropiate, în caz de vătămare gravă sau de deces	Temeiul daunelor morale
Art. 2517, 2528	Termenul general de prescripție de 3 ani; începutul prescripției la fapta ilicită	Termenul de introducere a acțiunii

2.4. Convenția europeană a drepturilor omului

În cauza Stoicescu, hotărârea din 26 iulie 2011, Curtea a constatat încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieții private, care include integritatea fizică și psihică) și a art. 6 § 1 (accesul la o instanță) și a acordat 9.000 de euro cu titlu de daune morale. Două idei din hotărâre sunt utile oricărui reclamant:

autoritățile cunoșteau problema câinilor fără stăpân și riscul pentru populație, iar lipsa unor măsuri suficiente din partea autorităților, împreună cu lipsa unei reparații adecvate pentru victimă, a încălcat art. 8. Curtea a admis că autorităților nu li se poate impune o sarcină imposibilă sau disproporționată, ținând seama de prioritățile și resursele lor, dar a considerat că măsurile luate nu au fost suficiente;
acțiunile reclamantei în instanțele interne fuseseră respinse pentru că nu identificase corect autoritatea locală responsabilă (Primăria, Consiliul General, serviciul specializat). Curtea a apreciat că trecerea asupra victimei a sarcinii de a identifica autoritatea competentă a fost o cerință disproporționată și a constatat încălcarea dreptului de acces la o instanță.

Hotărârea are și o opinie parțial separată (judecătorul López Guerra), care a contestat extinderea obligațiilor pozitive ale statului la un risc general, nu „real și imediat” pentru o persoană determinată. Argumentul din opinia separată este, previzibil, cel pe care îl reiau unele primării; majoritatea Curții însă nu l-a primit.

3. Temeiul răspunderii: două drumuri care duc la aceeași primărie

Acțiunea victimei poate fi construită pe două temeiuri distincte. Ele nu se exclud. Corect formulată, cererea de chemare în judecată le invocă pe amândouă, unul cu titlu principal și celălalt subsidiar.

3.1. Răspunderea obiectivă pentru animal (art. 7 OUG nr. 55/2002 și art. 1375 C. civ.)

Dacă autoritatea locală este considerată prin lege proprietarul câinilor fără stăpân, iar aceeași lege trimite la regulile Codului civil privind prejudiciile cauzate de animale, rezultă că se aplică art. 1375 C. civ.: proprietarul răspunde „independent de orice culpă” pentru prejudiciul cauzat de animal, „chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.

Consecința procesuală este importantă. Victima trebuie să dovedească trei elemente: prejudiciul, faptul că acesta a fost cauzat de un câine și faptul că acel câine se încadra în categoria câinilor fără stăpân sau a celor care circulau liberi, fără însoțitor, în locuri publice. Victima nu trebuie să dovedească că primăria a fost neglijentă, că a primit sesizări anterioare sau că serviciul de gestionare a funcționat defectuos. Pe acest temei, autoritatea se poate apăra numai în condițiile art. 1380 C. civ., adică dovedind că prejudiciul a fost cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terț ori de forța majoră.

Argumentele de tipul „am avut contract cu un operator”, „am capturat sute de câini anul trecut” sau „bugetul a fost insuficient” devin, pe acest temei, irelevante. Ele privesc diligența autorității, iar art. 1375 face abstracție de diligență.

3.2. Răspunderea pentru fapta proprie: omisiunea de a captura (art. 1349 și art. 1357 C. civ.)

Al doilea temei este răspunderea delictuală clasică. Art. 1349 alin. (1) C. civ. obligă orice persoană să nu aducă atingere, „prin acțiunile ori inacțiunile sale”, drepturilor sau intereselor legitime ale altora. Obligația legală de a organiza serviciul și de a captura câinii fără stăpân transformă pasivitatea autorității într-o faptă ilicită prin omisiune. Art. 1357 alin. (2) adaugă că autorul prejudiciului „răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.

Pe acest temei, reclamantul trebuie să dovedească toate cele patru condiții ale răspunderii delictuale: fapta ilicită (neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor din OUG nr. 155/2001 și OUG nr. 55/2002), prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. În practică, instanțele deduc vinovăția din chiar faptul că un câine fără stăpân a putut circula liber și ataca o persoană pe domeniul public: dacă obligația de capturare ar fi fost îndeplinită, câinele nu s-ar fi aflat acolo.

3.3. Ce au reținut instanțele

Spețele de mai jos, identificate în practica publicată și în presă, arată că instanțele aplică fie unul, fie celălalt temei, și uneori le combină:

Judecătoria Slatina, sentința civilă nr. 1133 din 8 februarie 2016 (dosar nr. 1031/311/2015). Un tânăr de 24 de ani, urmărit noaptea de o haită, a căzut și s-a lovit cu capul de carosabil (16 zile de spitalizare, 40-45 de zile de îngrijiri medicale). Instanța a reținut art. 1357 C. civ. și art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002, a calificat neîndeplinirea obligației de capturare drept faptă ilicită prin omisiune, săvârșită din imprudență, și a acordat 10.000 de lei daune morale. Apărarea potrivit căreia leziunile ar fi provenit dintr-un impact cu un taxi a fost înlăturată pe baza înregistrărilor video din zonă și a mărturiei unui taximetrist care văzuse câinii alergându-l pe reclamant.
Judecătoria Câmpeni, sentința din 8 decembrie 2020, menținută de Tribunalul Alba la 20 mai 2021. Instanța a pornit de la calitatea de proprietar a consiliului local asupra câinilor fără stăpân și de la faptul că unitatea administrativ-teritorială nu identificase și nu înregistrase câinii comunitari. A acordat 10.000 de lei daune morale și 469,58 lei daune materiale, reprezentând costul deplasărilor pentru vaccinarea antirabică.
Tribunalul Sibiu, sentința din 13 mai 2021, reformată parțial de Curtea de Apel Alba Iulia în octombrie 2022. O fetiță de 10 ani mușcată la Mediaș a primit în primă instanță 12.000 de euro, iar părinții 5.000 de euro. În apel, sumele au fost reduse la 7.000 de euro, respectiv 3.000 de euro; potrivit presei, decizia curții de apel a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Tribunalul a respins acțiunea față de primar și a obligat doar unitatea administrativ-teritorială.
Instanțele din Constanța (judecătorie, tribunal, curte de apel), hotărâre relatată în noiembrie 2023. Un copil mușcat de 14 ori de un câine fără stăpân a primit în final 20.000 de lei daune morale de la Municipiul Constanța. În primă instanță fusese obligat la 7.000 de lei operatorul de capturare. Instanța de apel a definit fapta ilicită ca „neluarea tuturor măsurilor necesare în vederea capturării câinilor fără stăpân”.
Judecătoria Târgu Jiu, sentința din 30 mai 2024, menținută în apel de Tribunalul Gorj și modificată de Curtea de Apel Craiova în aprilie 2025. Un autoturism a fost avariat de câini fără stăpân. Judecătoria a obligat în solidar municipiul și operatorul serviciului la plata a 5.279,70 lei, pe temeiul art. 1357 C. civ., și a respins apărarea municipiului potrivit căreia delegarea serviciului l-ar fi exonerat, reținând că „entitățile prevăzute de lege sunt cele care răspund față de victime”. În calea de atac finală, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea față de operator și a menținut obligarea municipiului, care a suportat singur despăgubirea și cheltuielile de judecată.

3.4. Cum se formulează corect cererea

Formularea pe care o recomandăm este cumulul subsidiar al temeiurilor:

Cu titlu principal: răspunderea obiectivă a unității administrativ-teritoriale, în temeiul art. 7 alin. (1)-(2) din OUG nr. 55/2002 raportat la art. 1375 C. civ. Sarcina probei este mai ușoară, iar apărările autorității sunt limitate la cele din art. 1380 C. civ.
Cu titlu subsidiar: răspunderea pentru fapta proprie, în temeiul art. 1349 și art. 1357 C. civ., raportat la obligațiile din OUG nr. 155/2001 și HG nr. 1059/2013. Acest temei acoperă situația în care instanța ar aprecia că ficțiunea proprietății nu este aplicabilă, de exemplu când nu se poate stabili cu certitudine că animalul nu avea stăpân, dar se dovedește că autoritatea știa de prezența haitei în zonă și nu a intervenit.

Pentru temeiul subsidiar, dosarul trebuie pregătit ca și cum culpa ar trebui dovedită integral: sesizări anterioare, răspunsurile primite, numărul de capturi din zonă, existența și conținutul planului de acțiune. Dacă instanța admite temeiul principal, aceste probe nu mai sunt necesare, dar vor cântări la stabilirea cuantumului daunelor morale.

4. Pe cine chemi în judecată

Aceasta este etapa în care se pierd cele mai multe procese. Cauza Stoicescu a ajuns la Strasbourg tocmai pentru că instanțele române respinseseră acțiunile victimei pe motiv că nu chemase în judecată autoritatea corectă. Practica internă nu este nici astăzi unitară.

4.1. Unitatea administrativ-teritorială, prin primar

Comuna, orașul sau municipiul este persoana juridică de drept public care are patrimoniu și răspunde patrimonial. Codul administrativ definește primăria drept o „structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală” (art. 5 lit. hh) din OUG nr. 57/2019). Prin urmare, o cerere îndreptată împotriva „Primăriei X” este greșit formulată. Pârâtul corect este „Unitatea administrativ-teritorială Comuna/Orașul/Municipiul X, prin primar”.

4.2. Consiliul local

Art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002 se referă însă la „consiliile locale” ca proprietari ai câinilor fără stăpân. Instanțele au tras concluzii opuse din acest text. În dosarul de la Slatina, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale și a obligat consiliul local. În dosarul de la Mediaș, tribunalul a obligat unitatea administrativ-teritorială și a respins acțiunea față de primar. În dosarul de la Câmpeni, a fost obligată unitatea administrativ-teritorială.

Soluția prudentă este chemarea în judecată, în aceeași cerere, atât a unității administrativ-teritoriale, cât și a consiliului local. Riscul de a fi obligat la cheltuieli de judecată față de pârâtul fără calitate procesuală este mic în comparație cu riscul de a pierde întregul proces, iar argumentul din cauza Stoicescu (sarcina disproporționată a identificării autorității) devine mai greu de ignorat atunci când reclamantul a chemat toate entitățile pe care legea le desemnează.

4.3. Primarul, în nume propriu

Primarul nu răspunde personal pentru prejudiciile cauzate de câinii fără stăpân doar în virtutea funcției. În dosarul de la Mediaș, Tribunalul Sibiu a respins acțiunea îndreptată împotriva primarului și a obligat numai unitatea administrativ-teritorială. Primarul apare în cerere numai ca reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale.

4.4. Operatorul serviciului și serviciile publice cu personalitate juridică

Când serviciul este delegat unei societăți sau unei asociații, operatorul poate fi chemat alături de unitatea administrativ-teritorială, în temeiul art. 1357 C. civ., pentru îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de capturare. Practica nu este însă constantă în privința operatorului. La Constanța, prima instanță a obligat numai operatorul, dar în apel plata a fost pusă în sarcina municipiului. La Târgu Jiu, operatorul a fost obligat împreună cu municipiul în primă instanță și în apel, dar în final acțiunea față de el a fost respinsă. Când instanța reține răspunderea ambilor, obligația este solidară (art. 1382 C. civ.), așa că victima poate executa oricare dintre debitori pentru întreaga sumă. Eventualele regrese dintre autoritate și operator, întemeiate pe contractul de delegare, nu privesc victima.

În marile orașe, serviciul poate fi organizat ca instituție publică cu personalitate juridică, subordonată consiliului local. În București, de exemplu, structura este dublată de împărțirea pe sectoare, iar Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor funcționează la nivelul municipiului. Într-o asemenea configurație, cererea trebuie să cuprindă municipiul, sectorul pe raza căruia s-a produs atacul și serviciul specializat.

4.5. Proprietarul câinelui și proprietarul terenului

Dacă se identifică un stăpân (microcip, martori, recunoașterea acestuia), el răspunde în temeiul art. 1375 C. civ. Acest lucru nu exclude, în principiu, răspunderea autorității: art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002 vizează și câinii „care circulă liberi, fără însoțitor, în locuri publice”. Stăpânul și autoritatea pot fi chemați împreună.

Când haita se adăpostește pe un teren privat neîngrădit, proprietarul terenului poate răspunde pentru propria omisiune. În cazul copilului ucis în 2013 lângă Parcul Tei, Curtea de Apel București a pronunțat în mai 2016 o hotărâre definitivă prin care administratorul societății proprietare a terenului a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare pentru ucidere din culpă, iar societatea proprietară și Administrația Domeniului Public Sector 2 au fost sancționate penal cu amendă. Familiei i s-au acordat despăgubiri de 2,4 milioane de euro.

Entitate	Calitate în proces	Temei
UAT (comuna / orașul / municipiul), prin primar	Pârât principal, obligatoriu	Art. 7 OUG nr. 55/2002; art. 1375 / art. 1357 C. civ.
Consiliul local	Pârât, din prudență, din cauza practicii divergente	Art. 7 alin. (1) OUG nr. 55/2002
Operatorul delegat / serviciul public cu personalitate juridică	Pârât, solidar dacă i se reține răspunderea (practică neunitară)	Art. 1357, art. 1382 C. civ.; contractul de delegare
Sectorul (numai în București)	Pârât, când atacul a avut loc pe raza sa	Organizarea serviciilor la nivel de sector
Stăpânul câinelui, dacă este identificat	Pârât, solidar	Art. 1375 C. civ.
Proprietarul terenului unde se adăpostea haita	Pârât, după caz	Art. 1357 C. civ.
Primarul în nume propriu	Nu	Nu există temei

5. Ce trebuie dovedit și cu ce probe

Sarcina probei revine reclamantului. Fiecare afirmație din cererea de chemare în judecată trebuie legată de o probă concretă. Tabelul de mai jos arată corespondența dintre faptele care trebuie dovedite și mijloacele de probă folosite efectiv în spețele analizate.

Ce trebuie dovedit	Probe recomandate	Observații practice
Producerea atacului: data, ora, locul	Martori; înregistrări video (camere de trafic, magazine, blocuri); procesul-verbal al poliției locale sau apelul la 112; fotografii	La Slatina, camerele din intersecția apropiată au filmat câinii alergând liberi pe stradă, iar imaginile s-au coroborat cu declarația unui martor. Înregistrările se șterg după câteva zile, așa că trebuie cerute imediat
Câinele era fără stăpân sau circula liber, neînsoțit	Martori; lipsa zgărzii și a microcipului; sesizări anterioare privind haita; răspunsul operatorului la cererea de informații	Dacă serviciul capturează ulterior câinele, fișa de captură și scanarea microcipului devin probe decisive
Vătămarea și gravitatea ei	Certificat medico-legal (cu numărul de zile de îngrijiri medicale); fișa de la UPU; foi de observație; scrisori medicale	Certificatul medico-legal se obține cât timp leziunile sunt vizibile
Tratamentul antirabic	Fișa centrului antirabic; schema de vaccinare; documentele de deplasare	La Câmpeni, costul combustibilului pentru deplasările la vaccinare a fost acordat ca daună materială
Prejudiciul material	Facturi, bonuri fiscale, chitanțe; adeverințe de venit; certificate de concediu medical; devize pentru bunuri distruse	Instanțele acordă numai cheltuielile dovedite și legate de incident
Prejudiciul moral	Evaluare psihologică sau psihiatrică; martori din familie și de la locul de muncă; expertiză medico-legală pentru sechele și cicatrici	La Mediaș, o evaluare psihologică favorabilă făcută la o săptămână după incident a contribuit la reducerea sumelor în apel
Omisiunea autorității (pentru temeiul subsidiar)	Sesizări anterioare și răspunsurile la ele; planul de acțiune; evaluarea populației canine; registrele de capturi; contractul de delegare	Se obțin prin cerere de informații de interes public înainte de proces sau prin cererea către instanță de obligare a pârâtului să le depună

5.1. Probele care se află la pârât

Planul de acțiune, registrele de sesizări și de capturi, rapoartele operatorului și contractul de delegare se află la autoritate. Există două căi de a le obține. Înainte de proces, se poate formula o cerere de informații de interes public, în temeiul Legii nr. 544/2001, privind numărul de capturi din zona respectivă, sesizările înregistrate și existența planului de acțiune. În proces, se poate solicita instanței să oblige pârâtul să depună înscrisurile pe care le deține (art. 293 C. pr. civ.). Refuzul nejustificat al pârâtului de a le prezenta poate fi interpretat în defavoarea sa.

Strategic, cererea de informații prealabilă are un avantaj: răspunsul autorității fixează o poziție oficială înaintea procesului. Dacă primăria declară că nu a primit sesizări din zona respectivă, iar reclamantul deține copii ale unor sesizări înregistrate, contradicția devine un argument puternic privind seriozitatea gestionării serviciului.

6. Ce despăgubiri poți cere

Principiul este repararea integrală a prejudiciului (art. 1385 C. civ.). Prejudiciul se împarte în două categorii, care se cer și se probează separat.

6.1. Daunele materiale

Potrivit art. 1387 alin. (1) C. civ., în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, despăgubirea trebuie să cuprindă câștigul din muncă de care victima a fost lipsită sau pe care este împiedicată să îl dobândească, cheltuielile de îngrijire medicală, cheltuielile determinate de „sporirea nevoilor de viață” ale celui păgubit, „precum și orice alte prejudicii materiale”. În practică intră aici:

cheltuielile medicale suportate efectiv: medicamente, pansamente, consultații, intervenții chirurgicale, recuperare, psihoterapie;
costurile deplasărilor la spital și la centrul antirabic;
veniturile pierdute pe durata incapacității temporare de muncă, în măsura în care nu au fost acoperite de indemnizația de concediu medical;
pierderea sau reducerea capacității de muncă, când există sechele: art. 1387 alin. (2) prevede ca regulă prestații bănești periodice, dar instanța poate acorda, la cererea victimei și pentru motive temeinice, o sumă globală;
bunurile distruse: îmbrăcăminte, telefon, ochelari, autoturism (ca în speța de la Târgu Jiu).

Pentru minori, art. 1389 C. civ. stabilește reguli speciale privind momentul de la care se datorează despăgubirea pentru pierderea capacității de muncă. Pentru nevoile urgente, art. 1387 alin. (3) permite instanței să acorde „o despăgubire provizorie”, cerere utilă când victima are nevoie de intervenții costisitoare înainte de soluționarea definitivă.

6.2. Daunele morale

Art. 1391 alin. (1) C. civ. permite acordarea unei despăgubiri „pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”. Din 19 decembrie 2025, în forma dată de Legea nr. 231/2025, același text recunoaște acest drept și rudelor apropiate ale victimei (ascendenți, descendenți, frați, surori, soț), instanța urmând să aibă în vedere relația cu victima directă, gravitatea vătămării și caracterul ei permanent, care să le afecteze sever viața de familie. Practica include în prejudiciul moral durerea fizică, suferința psihică, frica, traumele post-incident (fobia de câini, tulburările de somn, anxietatea), prejudiciul estetic al cicatricilor și afectarea vieții de zi cu zi.

Nu există un barem legal. Instanțele evaluează în echitate, după gravitatea leziunilor, numărul zilelor de îngrijiri medicale, existența sechelelor, vârsta victimei și consecințele asupra vieții sale. Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul de la Mediaș, a formulat criteriul pe care îl regăsim în cele mai multe hotărâri: despăgubirea trebuie să fie rezonabilă și proporțională cu prejudiciul real, nici excesivă, nici derizorie. Aceeași instanță a redus sumele pentru că rănile s-au vindecat în aproximativ 20-25 de zile, nu s-a dovedit necesitatea unor intervenții chirurgicale ulterioare și nu au existat consecințe psihologice durabile dovedite.

Lecția practică este că suferința trebuie documentată, nu doar afirmată. O evaluare psihologică făcută la câteva zile după incident, când victima este încă în șoc, poate surprinde o imagine liniștită. Este preferabilă o urmărire psihologică pe mai multe săptămâni și, dacă simptomele persistă, o evaluare de specialitate cu diagnostic.

6.3. Decesul victimei

În caz de deces, art. 1391 alin. (2) C. civ. permite acordarea de despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului „pentru durerea încercată prin moartea victimei”, precum și oricărei alte persoane care dovedește un asemenea prejudiciu. Separat, art. 1391 alin. (4) prevede că dreptul la despăgubire pentru prejudiciul nepatrimonial propriu al victimei „nu trece la moștenitori”, care îl pot exercita doar „dacă acțiunea a fost pornită de defunct”. Pentru victimele în vârstă sau grav rănite, introducerea rapidă a acțiunii are deci și o miză patrimonială pentru familie. În cauza Stoicescu, victima a decedat în 2007, iar soțul a continuat procedura.

6.4. Sume acordate în practică

Speța	Vătămarea	Pârâtul obligat	Sume acordate
Jud. Slatina 2016	Cădere în timpul urmăririi de către haită; lovire la cap, 40-45 de zile de îngrijiri	Consiliul local	10.000 lei daune morale (din 100.000 lei ceruți); daunele materiale respinse ca nedovedite
Jud. Câmpeni 2020 / Trib. Alba 2021	Mușcătură pe domeniul public; vaccinare antirabică	UAT Abrud	10.000 lei daune morale; 469,58 lei daune materiale; 3.422,35 lei cheltuieli de judecată
Trib. Sibiu 2021 / CA Alba Iulia 2022	Fetiță de 10 ani; vindecare în 20-25 de zile	UAT Mediaș	În primă instanță 12.000 euro (minora) + 5.000 euro (părinții); în apel 7.000 euro + 3.000 euro (decizie atacată cu recurs)
Instanțele din Constanța, 2023	Copil mușcat de 14 ori	Municipiul Constanța	20.000 lei daune morale (în primă instanță 7.000 lei, de la operator)
Instanță din Galați (presă, 2018)	Mușcătură la deget, 65 de zile de îngrijiri, mai multe operații; victima nu își mai poate exercita meseria de sudor	Municipiul Galați	4.300 euro și 1.600 lei cheltuieli de judecată, hotărâre nedefinitivă la data relatării
Jud. Târgu Jiu 2024 / CA Craiova 2025	Autoturism avariat de câini	În final, numai municipiul (operatorul, obligat în primele două faze, a fost exonerat)	5.279,70 lei daune materiale; 2.700 lei cheltuieli de judecată în primă instanță
CEDO, Stoicescu c. România, 2011	Atac al unei haite asupra unei persoane de 71 de ani; invaliditate	Statul român	9.000 euro daune morale
CA București, 2016 (cauză penală)	Decesul unui copil de 4 ani	Societatea proprietară a terenului, administratorul ei și ADP Sector 2, în solidar	2,4 milioane euro daune morale acordate familiei

Sumele sunt orientative și reflectă hotărâri pronunțate în anii indicați. Ele nu constituie un barem: fiecare instanță apreciază în concret gravitatea prejudiciului, iar valoarea leului și practica privind daunele morale evoluează în timp.

7. Procedura, pas cu pas

7.1. Primele 72 de ore

Prezentare imediată la UPU sau la medicul de familie și începerea profilaxiei antirabice. Se păstrează toate documentele medicale.
Apel la 112 sau la poliția locală, cu solicitarea întocmirii unui proces-verbal privind locul și împrejurările incidentului.
Fotografierea rănilor, a locului și, dacă se poate face fără risc, a câinelui sau a haitei.
Identificarea martorilor și notarea datelor lor de contact.
Identificarea camerelor video din zonă și solicitarea scrisă de păstrare a înregistrărilor.
Sesizarea scrisă a primăriei și a serviciului de gestionare a câinilor, cu număr de înregistrare. Sesizarea servește atât capturării câinelui, cât și probei.
Obținerea certificatului medico-legal de la serviciul de medicină legală, cât timp leziunile sunt vizibile.

7.2. Notificarea prealabilă

Acțiunea în răspundere civilă delictuală nu este condiționată de o procedură prealabilă. Spre deosebire de acțiunile în contencios administrativ, nu este necesară plângerea prealabilă. O notificare către unitatea administrativ-teritorială prin care se solicită despăgubirea, cu documentele anexate, rămâne totuși utilă. Ea deschide calea unei tranzacții, deși în practică autoritățile plătesc rar fără o hotărâre judecătorească, din rațiuni bugetare și de control financiar. Mai important, art. 454 C. pr. civ. scutește de cheltuieli de judecată pârâtul care recunoaște pretențiile la primul termen, cu excepția situației în care fusese pus în întârziere înainte de proces. Notificarea înlătură acest risc pentru reclamant.

7.3. Instanța competentă

În spețele analizate, acțiunile au fost judecate de instanțele civile, ca acțiuni în răspundere civilă delictuală. Competența materială se stabilește după valoarea cererii: judecătoria judecă cererile evaluabile în bani până la 200.000 de lei inclusiv (art. 94 pct. 1 lit. k) C. pr. civ.), iar tribunalul pe cele care depășesc această valoare (art. 95 pct. 1 C. pr. civ.). Dosarul de la Mediaș, cu pretenții de 105.000 de euro, a început la tribunal. Celelalte, cu pretenții mai mici, au început la judecătorie.

Competența teritorială este alternativă: instanța de la sediul pârâtului (art. 107 C. pr. civ.) sau instanța în a cărei circumscripție „s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul” (art. 113 alin. (1) pct. 9 C. pr. civ.). Pentru o mușcătură produsă pe raza unității administrativ-teritoriale chemate în judecată, cele două criterii duc de regulă la aceeași instanță.

7.4. Taxa judiciară de timbru

Cererea în despăgubiri este evaluabilă în bani și se timbrează la valoare, potrivit art. 3 alin. (1) din OUG nr. 80/2013. Câteva exemple de calcul:

Valoarea pretențiilor	Formula (art. 3 alin. (1) OUG nr. 80/2013)	Taxa datorată
20.000 lei	lit. c): 355 lei + 5% din ce depășește 5.000 lei	1.105 lei
50.000 lei	lit. d): 1.355 lei + 3% din ce depășește 25.000 lei	2.105 lei
100.000 lei	lit. e): 2.105 lei + 2% din ce depășește 50.000 lei	3.105 lei
300.000 lei	lit. f): 6.105 lei + 1% din ce depășește 250.000 lei	6.605 lei

Taxa este o barieră reală. În cauza Stoicescu, prima acțiune a victimei fusese anulată în primă instanță pentru neplata integrală a taxei de timbru (soluție reformată ulterior), iar Curtea Europeană a ținut seama de povara taxei la constatarea încălcării art. 6. Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări, în condițiile OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar (art. 42 alin. (1) OUG nr. 80/2013). Cererea se poate formula odată cu acțiunea și se însoțește de dovezile veniturilor. Taxa achitată se recuperează de la pârât, ca cheltuieli de judecată, dacă acțiunea este admisă (art. 453 C. pr. civ.); la admiterea în parte, instanța stabilește măsura în care fiecare parte suportă cheltuielile.

Supraevaluarea daunelor morale are un cost dublu: o taxă de timbru mai mare și, la admiterea parțială, recuperarea doar proporțională a cheltuielilor. Pretenția trebuie dimensionată realist, prin raportare la practica din tabelul de la pct. 6.4.

7.5. Prescripția

Termenul general de prescripție este de 3 ani (art. 2517 C. civ.). Potrivit art. 2528 alin. (1) C. civ., prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită „începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”. În cazul unei mușcături, ambele elemente sunt de regulă cunoscute din ziua incidentului. Victima ar putea argumenta un moment ulterior, când identificarea entității responsabile a fost dificilă, însă acest argument trebuie folosit numai în ultimă instanță. Regula prudentă este introducerea acțiunii în cel mult 3 ani de la data atacului.

Atenție la acțiunea respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive: în principiu, o cerere respinsă nu întrerupe prescripția. Codul civil permite totuși considerarea prescripției ca întreruptă prin cererea anterioară, dacă o nouă cerere este introdusă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de respingere și este admisă (art. 2539 alin. (2) C. civ.). Mecanismul întreruperii prin cererea de chemare în judecată este explicat pe larg în articolul despre prescripția facturilor neîncasate. Este încă un motiv pentru a chema de la început toți pârâții posibili.

7.6. Calea penală

Calea penală are sens doar în cazurile grave: vătămări corporale care se încadrează în art. 194 alin. (1) C. pen. (de exemplu, peste 90 de zile de îngrijiri medicale), săvârșite din culpă (art. 196 C. pen.), sau decesul victimei (art. 192 C. pen., uciderea din culpă). Pentru funcționarii care și-au neglijat atribuțiile poate fi avută în vedere și neglijența în serviciu (art. 298 C. pen.). Persoana vătămată se poate constitui parte civilă și poate obține despăgubirile în procesul penal, ca în cazul copilului ucis în 2013.

Calea penală are însă un standard probatoriu mult mai exigent. În dosarul privind decesul din ianuarie 2023 de la Lacul Morii, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus clasarea în mai 2025, reținând că serviciul municipal „a încercat, dar nu a reușit” și că lipsește o legătură de cauzalitate directă între conduita sa și deces. Soluția a fost contestată de familie. Pentru victimă, concluzia practică este că eșecul sau lentoarea anchetei penale nu blochează acțiunea civilă: pe temeiul art. 1375 C. civ., culpa nici nu trebuie dovedită, iar pe temeiul art. 1357 C. civ. este suficientă „cea mai ușoară culpă”.

8. Apărările primăriei și cum se răspunde la ele

Apărările autorităților locale se repetă de la un dosar la altul. Ele trebuie anticipate în cererea de chemare în judecată, nu abia în răspunsul la întâmpinare. Excepțiile procesuale se tratează separat de apărările pe fond, pentru că se soluționează cu prioritate și pot închide procesul fără analiza fondului.

8.1. Excepțiile procesuale

Excepția invocată	Răspunsul	Ce trebuie să existe la dosar
Lipsa calității procesuale pasive a UAT („proprietar este consiliul local”) sau a consiliului local („consiliul local nu are personalitate juridică”)	Calitatea procesuală se verifică după raportul juridic afirmat; art. 7 OUG nr. 55/2002 desemnează autoritatea locală; chemarea cumulată a ambelor entități neutralizează excepția; cauza Stoicescu (art. 6 CEDO) consideră disproporționată sarcina impusă victimei de a identifica autoritatea	Cererea îndreptată împotriva UAT și a consiliului local; operatorul delegat, dacă există
Lipsa calității procesuale pasive a UAT pentru că serviciul este delegat unui operator	Delegarea gestiunii nu transferă răspunderea legală față de terți; hotărârea de la Târgu Jiu: „entitățile prevăzute de lege sunt cele care răspund față de victime” (municipiul a rămas obligat și în calea de atac finală); răspundere solidară, art. 1382 C. civ., când răspunde și operatorul	Contractul de delegare (obținut prin cerere de informații sau prin art. 293 C. pr. civ.)
Prescripția dreptului la acțiune	Art. 2517 și art. 2528 alin. (1) C. civ.; termenul de 3 ani se calculează de la data cunoașterii pagubei și a celui responsabil	Data incidentului, dovedită prin acte medicale și procesul-verbal

8.2. Apărările pe fond

Apărarea pe fond	Răspunsul	Probe
„Nu s-a dovedit că era un câine fără stăpân”	Art. 7 alin. (1) OUG nr. 55/2002 acoperă și câinii care circulă liberi, fără însoțitor, în locuri publice; definiția din art. 1¹ OUG nr. 155/2001 este largă; dacă există stăpân, este chemat și el	Martori, lipsa zgărzii și a microcipului, sesizări anterioare privind haita
„Am luat toate măsurile; serviciul a funcționat; am capturat sute de câini”	Pe temeiul art. 1375 C. civ., diligența este irelevantă. Pe temeiul art. 1357, faptul că un câine fără stăpân a atacat pe domeniul public arată că măsurile nu au fost suficiente acolo	Sesizările nesoluționate din zonă; lipsa sau caracterul formal al planului de acțiune
„Nu avem buget suficient”	Insuficiența resurselor nu este o cauză de exonerare (art. 1380 C. civ.). CEDO a admis limitele resurselor, dar a constatat totuși încălcarea art. 8	Nu sunt necesare probe suplimentare
„Victima a provocat câinele / hrănea haita”	Art. 1380 exonerează numai dacă fapta victimei este cauza exclusivă; altfel, art. 1371 permite doar o reducere proporțională. Sarcina probei revine pârâtului	Martori care descriu atacul ca neprovocat
„Atacul s-a produs pe teren privat”	Ficțiunea proprietății din OUG nr. 55/2002 nu depinde de locul atacului; proprietarul terenului neîngrădit poate fi chemat suplimentar	Situația juridică a terenului; obligațiile de împrejmuire și salubrizare
„Leziunile nu provin de la câine” sau „au intervenit alte cauze”	Legătura de cauzalitate se dovedește prin acte medicale și martori; la Slatina, ipoteza impactului cu un taxi a fost înlăturată pe baza înregistrărilor video și a unui martor	Certificat medico-legal, fișa UPU, înregistrări video
„Daunele morale cerute sunt excesive”	Este apărarea cea mai eficientă a primăriilor. Se contracarează numai prin documentarea concretă a suferinței și a sechelelor și prin raportare la practica comparabilă	Evaluări psihologice repetate, expertiză medico-legală, martori privind schimbările din viața victimei

9. Speța văzută de avocatul primăriei

Înainte de introducerea acțiunii, merită analizat dosarul așa cum l-ar citi avocatul autorității. Punctele vulnerabile ale reclamantului sunt de regulă patru:

Proveniența câinelui. Dacă nu există martori sau înregistrări, pârâtul va susține că animalul avea stăpân și că răspunderea îi aparține acestuia. Riscul se reduce prin probe strânse imediat după incident și prin includerea stăpânului în proces, dacă este identificabil.
Legătura de cauzalitate. În cazurile de cădere în timpul urmăririi (fără mușcătură), pârâtul va invoca alte cauze ale leziunilor. Proba video și martorii sunt decisive.
Calitatea procesuală pasivă. O cerere îndreptată împotriva unei singure entități, într-o materie cu practică divergentă, este un risc evitabil.
Dimensiunea daunelor morale. Curtea de Apel Alba Iulia a redus cu aproximativ 40% sumele acordate în primă instanță, iar la Slatina instanța a acordat a zecea parte din suma cerută. Pretenția exagerată nu este doar inutilă, ci și costisitoare, prin taxa de timbru și prin cheltuielile de judecată suportate proporțional.

Din perspectiva negocierii, alternativa cea mai bună a victimei la un acord (BATNA) este o hotărâre judecătorească obținută în aproximativ doi-trei ani, executabilă împotriva unei autorități publice solvabile. Alternativa primăriei este un proces pe care, în toate spețele analizate aici, autoritatea l-a pierdut pe fond atunci când reclamantul a avut probe, la care se adaugă cheltuielile de judecată și dobânzile. O tranzacție este posibilă juridic, dar presupune de regulă o hotărâre a consiliului local, iar autoritățile preferă de multe ori să plătească în baza unei hotărâri definitive, care le protejează la un eventual control financiar. Dosarul de la Mediaș, introdus în septembrie 2019, a ajuns la decizia curții de apel în octombrie 2022, ceea ce oferă o idee realistă despre durată.

10. Lista de verificare înainte de depunerea cererii

Au fost chemați în judecată UAT-ul (prin primar), consiliul local și, dacă există, operatorul delegat? În București: municipiul, sectorul și serviciul specializat?
Este invocat temeiul principal (art. 7 OUG nr. 55/2002 și art. 1375 C. civ.) și temeiul subsidiar (art. 1349 și art. 1357 C. civ.)?
Sunt daunele materiale individualizate pe categorii, fiecare cu documentul justificativ?
Sunt daunele morale motivate concret (zile de îngrijiri, sechele, consecințe psihice dovedite, vârsta victimei) și dimensionate realist?
Este calculată corect taxa de timbru sau este formulată cererea de ajutor public judiciar?
Este cerută obligarea pârâtului la depunerea planului de acțiune, a registrelor de sesizări și de capturi și a contractului de delegare?
Este verificat termenul de prescripție de 3 ani?
Pentru minori: acțiunea este formulată de părinți în calitate de reprezentanți legali și, separat, în nume propriu, pentru prejudiciul lor moral?

11. Întrebări frecvente

Pot cere despăgubiri dacă nu am fost mușcat, dar m-am accidentat fugind de câini?

Da. În dosarul de la Slatina, victima nu a fost mușcată, ci a căzut în timp ce era urmărită de o haită. Instanța a acordat 10.000 de lei daune morale, după ce legătura de cauzalitate a fost dovedită prin înregistrări video și prin declarația unui martor.

Câinii fără stăpân mi-au distrus mașina. Răspunde primăria?

Da, regulile sunt aceleași și pentru prejudiciile aduse bunurilor. În speța de la Târgu Jiu, municipiul a fost obligat definitiv la plata reparației (operatorul serviciului, obligat în primele două faze, a fost exonerat în final). Proba se face prin martori, constatarea daunei și devizul de reparație.

Câinele avea microcip și un stăpân. Pe cine dau în judecată?

Pe stăpân, în temeiul art. 1375 C. civ., care instituie o răspundere independentă de culpă. Dacă animalul circula liber și neînsoțit pe domeniul public, poate fi chemată în judecată și autoritatea locală, în temeiul art. 7 alin. (1) din OUG nr. 55/2002. Răspunderea este solidară.

Trebuie să depun mai întâi o plângere la primărie?

Nu este obligatoriu. Acțiunea civilă nu este condiționată de o procedură prealabilă. O notificare este totuși recomandată, pentru probă și pentru a evita discuțiile privind cheltuielile de judecată (art. 454 C. pr. civ.).

Copilul meu a fost mușcat. Pot cere despăgubiri și pentru mine?

Da. Părinții acționează în numele copilului, ca reprezentanți legali, și pot cere în nume propriu despăgubiri pentru propria suferință, dacă o dovedesc. La Mediaș, părinții au primit 3.000 de euro, separat de suma acordată minorei. Din decembrie 2025, art. 1391 alin. (1) C. civ. leagă însă dreptul rudelor la despăgubire, în caz de vătămare, de gravitatea și caracterul permanent al leziunilor victimei directe, așa că cererea proprie a părinților este mai bine susținută când copilul a rămas cu sechele. Instanța de apel a refuzat însă să rețină legătura de cauzalitate dintre incident și o problemă medicală ulterioară a mamei, pentru că aceasta nu a fost dovedită.

Cât costă și cât durează?

Taxa de timbru depinde de valoarea pretențiilor (exemplele de la pct. 7.4) și poate fi redusă sau eșalonată prin ajutor public judiciar. Durata unui proces cu primă instanță și apel este, în spețele analizate, de aproximativ doi-trei ani. Cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul avocatului, se recuperează de la pârât proporțional cu pretențiile admise.

Ce se întâmplă dacă am chemat în judecată entitatea greșită?

Acțiunea va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, iar cererea respinsă nu întrerupe, în principiu, prescripția. O nouă acțiune introdusă în 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de respingere poate beneficia de efectul întreruptiv al primei cereri, dacă este admisă (art. 2539 alin. (2) C. civ.). Prevenția este mai simplă: toți pârâții posibili se cheamă în judecată de la început.

Pot obține bani înainte de terminarea procesului?

Art. 1387 alin. (3) C. civ. permite instanței să acorde victimei o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente. Cererea trebuie motivată prin documente care arată nevoia imediată, de exemplu o intervenție chirurgicală programată.

12. Concluzie

Victima unui câine fără stăpân are astăzi o cale de acțiune solidă. Legea desemnează un responsabil, autoritatea locală, iar Codul civil, prin trimiterea din art. 7 alin. (2) din OUG nr. 55/2002, îi permite să obțină despăgubiri fără să dovedească vinovăția acesteia. Practica arată că procesele se câștigă atunci când probele sunt strânse în primele zile, când sunt chemate în judecată toate entitățile responsabile și când daunele sunt cerute realist și documentate concret. Se pierd atunci când reclamantul se bazează doar pe evidența faptului că a fost mușcat.

Pentru autoritățile locale, aceleași hotărâri au o semnificație inversă: un plan de acțiune real, un registru de sesizări soluționate și un contract de delegare urmărit efectiv nu înlătură răspunderea obiectivă, dar reduc frecvența incidentelor și, implicit, a proceselor.

Societatea Civilă de Avocați Zandomeni din Timișoara asistă persoane fizice în acțiuni în despăgubiri pentru prejudicii cauzate de câini fără stăpân, de la strângerea probelor și notificarea autorității până la reprezentarea în instanță, inclusiv în calea de atac.

Temei legal

OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobată prin Legea nr. 227/2002, cu modificările aduse, între altele, prin Legea nr. 258/2013 și Legea nr. 368/2023: art. 1, art. 1¹, art. 2, art. 4, art. 7, art. 14;
HG nr. 1059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 155/2001: art. 11 din norme;
OUG nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi: art. 7;
OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ: art. 5 lit. hh);
Codul civil: art. 1349, 1357, 1371, 1375, 1380, 1382, 1385, 1387-1389, 1391 (în forma Legii nr. 231/2025), 2517, 2528, 2539;
Codul de procedură civilă: art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1, art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 293, art. 453, art. 454;
OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: art. 3 alin. (1), art. 42 alin. (1); OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă;
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
Codul penal: art. 192, 194, 196, 298;
Convenția europeană a drepturilor omului: art. 6 § 1 și art. 8; CEDO, Georgel și Georgeta Stoicescu c. România, cererea nr. 9718/03, hotărârea din 26 iulie 2011.

Acest articol are caracter informativ și reflectă legislația și practica judiciară identificate la data redactării (noiembrie 2026). Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Soluția într-o speță anume depinde de probele disponibile și de practica instanței competente.