Pe scurt, pentru firmele cărora un partener le cere să devină terț susținător într-o licitație: Angajamentul de susținere nu este o formalitate de bunăvoință. Dacă susții cifra de afaceri sau alți indicatori financiari, răspunzi solidar cu ofertantul pentru executarea întregului contract (art. 184 din Legea nr. 98/2016), iar autoritatea te poate chema direct la plată, fără să urmărească întâi ofertantul. Dacă plătești, regresul împotriva ofertantului este limitat la partea care îi revine, iar dacă din convenție sau din împrejurări nu rezultă altceva, legea prezumă că părțile sunt egale (art. 1456 din Codul civil). Protecția terțului nu se negociază cu autoritatea, ci se construiește în contractul cu ofertantul, semnat înainte de angajament.
Ce semnezi când accepți să fii terț susținător?
Terțul susținător pune la dispoziția ofertantului resurse pentru calificare: cifra de afaceri, experiența, personalul sau echipamentele. Prin angajament, ofertantul dovedește autorității că are acces „în orice moment” la aceste resurse (art. 182 alin. (3) din Legea nr. 98/2016), iar anexele angajamentului arată modul efectiv în care terțul le va pune la dispoziție (art. 182 alin. (4)). Cum se redactează angajamentul pentru a fi acceptat în evaluare este tratat într-un articol de pe zandomeni.eu; aici privim operațiunea din partea terțului.
Din momentul semnării, terțul intră în procedură, chiar dacă nu este ofertant:
- completează un DUAE separat, cu informațiile despre motivele de excludere și cu cele relevante pentru susținere (art. 193 alin. (2));
- autoritatea verifică dacă îndeplinește criteriile de capacitate invocate și dacă nu se află într-un caz de excludere (art. 183 alin. (1));
- autoritatea îi poate cere direct documente și informații suplimentare, oricând în evaluare (art. 49 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016);
- dacă susținerea privește experiența sau calificările profesionale, terțul trebuie să execute efectiv partea respectivă din contract (art. 182 alin. (2) din Legea nr. 98/2016).
Susținerea trebuie declarată de la început. C.N.S.C. a refuzat, prin Decizia nr. 2007/C11/2211 din 28 august 2023, să ia în calcul cifra de afaceri a unui subcontractant care nu fusese declarat terț susținător în DUAE, deși acesta a depus ulterior un angajament. Pentru firma care acceptă să susțină, consecința este simplă: dacă rolul ei nu apare corect în DUAE-ul ofertantului, susținerea nu ajută pe nimeni.
Cât de departe merge răspunderea pentru susținerea financiară?
Când ofertantul se califică pe baza situației economice și financiare a terțului, autoritatea cere ca ofertantul și terțul să răspundă solidar pentru executarea contractului (art. 184 din Legea nr. 98/2016). Solidaritatea are în Codul civil un conținut precis:
- fiecare debitor solidar poate fi ținut pentru întreaga obligație (art. 1443);
- creditorul poate cere plata oricăruia dintre debitori, iar acesta nu poate cere ca datoria să fie împărțită (art. 1447 alin. (1));
- urmărirea unuia nu îl împiedică pe creditor să se îndrepte și împotriva celorlalți; debitorul urmărit poate cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori (art. 1447 alin. (2)).
Diferența față de o garanție personală obișnuită este importantă. Fideiusorul poate cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu (art. 2294 alin. (1) din Codul civil). Debitorul solidar nu are această apărare. În practică, autoritatea se poate adresa direct terțului, fără să aștepte insolvența ofertantului.
Terțul își păstrează apărările proprii și pe cele comune: de exemplu, că obligația nu este scadentă sau că pretenția autorității nu este întemeiată (art. 1448 alin. (1) din Codul civil). Nu poate invoca însă apărările strict personale ale ofertantului.
O întrebare frecventă este dacă terțul își poate limita răspunderea în angajament, la o sumă sau la o perioadă. Legea nu prevede expres această posibilitate, iar un angajament condiționat sau limitat riscă să fie considerat insuficient la evaluare, ceea ce afectează oferta ofertantului. Limitarea se discută, de aceea, în raporturile dintre terț și ofertant, nu în angajamentul către autoritate.
Ce riscă terțul la susținerea tehnică și profesională?
Pentru susținerea tehnică și profesională, legea nu impune solidaritatea. Terțul nu este însă la adăpost. Normele metodologice cer ca, în cazul în care contractantul întâmpină dificultăți în execuție, actul încheiat cu terțul să garanteze materializarea angajamentului, iar contractul de achiziție publică să cuprindă clauze care permit autorității să urmărească orice pretenție la daune pe care contractantul ar avea-o împotriva terțului pentru nerespectarea angajamentului, de exemplu printr-o cesiune a drepturilor contractantului cu titlu de garanție (art. 50 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016).
Concret, dacă terțul nu pune la dispoziție personalul sau echipamentele promise, pretenția ofertantului împotriva lui poate ajunge să fie exercitată de autoritate. Riscul terțului este, așadar, cel din propriul angajament: să-l respecte sau să răspundă pentru neexecutarea lui.
Când terțul execută efectiv o parte din contract, pentru că a susținut experiența sau calificările, el lucrează de regulă ca subcontractant. Contractul de subcontractare se prezintă autorității și devine anexă la contractul de achiziție publică, iar subcontractantul propus în ofertă poate opta să fie plătit direct de autoritate pentru partea lui, pe baza confirmării prestației (art. 218 alin. (1)-(5) din Legea nr. 98/2016). Pentru terț, plata directă reduce riscul de a lucra pentru un contractant care nu plătește.
| Tipul susținerii | Ce riscă terțul | Temei |
|---|---|---|
| Situația economică și financiară | răspundere solidară pentru executarea întregului contract | art. 184 din Legea nr. 98/2016; art. 1443 și 1447 din Codul civil |
| Capacitatea tehnică și profesională | răspunderea pentru propriul angajament, urmăribilă și de autoritate | art. 50 din Normele metodologice |
| Experiență și calificări profesionale | obligația de a executa efectiv partea respectivă | art. 182 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 |
| Terțul devine subcontractant | contract anexat la contractul public; opțiunea de plată directă | art. 218 din Legea nr. 98/2016 |
De ce contează regresul și cum îl asiguri?
Terțul care plătește autorității în locul ofertantului se întoarce împotriva acestuia prin acțiunea în regres. Aici se află capcana cea mai puțin cunoscută. Debitorul solidar care a executat obligația poate cere codebitorilor doar partea din datorie ce revine fiecăruia, iar aceste părți sunt prezumate egale dacă din convenție, lege sau împrejurări nu rezultă contrariul (art. 1456 din Codul civil).
Ar fi de susținut că, din împrejurări, întreaga datorie revine ofertantului, singurul care a primit contractul și prețul. O asemenea discuție înseamnă însă un proces cu rezultat incert. Soluția sigură este o clauză expresă în contractul dintre terț și ofertant: în raporturile dintre ei, ofertantul suportă integral orice sumă plătită de terț în temeiul susținerii, cu dobânzi și cheltuieli.
Regresul valorează cât solvabilitatea ofertantului. Dacă ofertantul a ajuns în incapacitate de plată tocmai din cauza contractului public, o creanță de regres neacoperită de garanții are puține șanse de recuperare. De aceea, regresul trebuie însoțit de garanții.
Ce trebuie să cuprindă contractul dintre terț și ofertant?
Angajamentul către autoritate este standardizat și nu poate fi negociat. Contractul dintre terț și ofertant poate fi. Recomandăm, ca structură minimă:
- obiectul exact al susținerii: resursele, persoanele, echipamentele sau indicatorii financiari puși la dispoziție, în corelare cu anexele angajamentului;
- durata: pe toată perioada executării contractului public, cu încetarea automată dacă oferta nu câștigă;
- remunerația terțului: un comision pentru susținere și, după caz, prețul prestațiilor executate ca subcontractant;
- obligațiile de informare ale ofertantului: copia contractului public, rapoarte periodice despre execuție, notificarea imediată a oricărei întârzieri, penalități sau pretenții ale autorității;
- dreptul terțului de a interveni în execuție înainte ca autoritatea să-i ceară plata, acolo unde contractul public permite;
- clauza de suportare integrală în raporturile interne, cu regres pentru orice sumă plătită, dobânzi și cheltuieli;
- garanțiile acordate de ofertant terțului, cum ar fi o scrisoare de garanție bancară, o ipotecă sau o garanție personală a asociaților;
- cooperarea la verificarea DUAE și răspunderea fiecăruia pentru corectitudinea informațiilor proprii;
- confidențialitatea informațiilor financiare și tehnice transmise.
Contractul se semnează înainte de angajament. După depunerea ofertei, puterea de negociere a terțului scade: ofertantul are nevoie de el, dar nici terțul nu se mai poate retrage fără să afecteze oferta.
Poate o firmă să susțină mai mulți ofertanți în aceeași licitație?
Legea nu interzice expres. Riscul vine din motivul de excludere pentru acorduri care vizează denaturarea concurenței: autoritatea exclude operatorul despre care are indicii rezonabile că a încheiat asemenea acorduri, iar legea dă exemple, cum ar fi ofertele cu asemănări semnificative, aceleași persoane în conducerea mai multor ofertanți sau ofertantul care apare și ca subcontractant într-o altă ofertă (art. 167 alin. (1) lit. d) și alin. (5) din Legea nr. 98/2016). Înainte de o asemenea excludere, autoritatea cere punctul de vedere al Consiliului Concurenței (art. 167 alin. (6)).
Terțul susținător nu figurează între exemplele legii. Într-o speță din 2017 privind achizițiile sectoriale, cu reglementare echivalentă (nr. 126), A.N.A.P. a apreciat că susținerea mai multor ofertanți în aceeași procedură nu contravine regulilor de participare decât dacă, de la caz la caz, se demonstrează că distorsionează competiția. Pentru terț, recomandarea practică este transparența: aceeași susținere, documente distincte pentru fiecare ofertant și nicio implicare în pregătirea ofertelor lor.
Întrebări frecvente
Pot fi obligat să plătesc dacă ofertantul nu execută contractul?
Dacă ai susținut capacitatea economică și financiară, da: răspunzi solidar pentru executarea contractului (art. 184 din Legea nr. 98/2016), iar autoritatea îți poate cere plata direct (art. 1447 din Codul civil).
Pot limita în angajament suma pentru care răspund?
Legea nu prevede expres această posibilitate, iar un angajament limitat poate fi considerat insuficient la evaluare. Limitarea se stabilește, de regulă, în contractul dintre tine și ofertant.
Dacă plătesc în locul ofertantului, recuperez tot?
Numai dacă ați convenit asta. Fără o clauză expresă, legea presupune că părțile codebitorilor sunt egale (art. 1456 din Codul civil), iar recuperarea integrală devine o chestiune de probă.
Ce se întâmplă dacă autoritatea constată că mă aflu într-un caz de excludere?
Autoritatea cere ofertantului să te înlocuiască, o singură dată (art. 183 alin. (2) din Legea nr. 98/2016). Contractul cu ofertantul ar trebui să stabilească cine răspunde pentru informațiile declarate de fiecare.
Pot fi plătit direct de autoritate dacă execut o parte din contract?
Da, dacă ai fost propus în ofertă ca subcontractant, ți-ai exprimat opțiunea și prestația ta este confirmată potrivit contractului (art. 218 din Legea nr. 98/2016).
Cum vă putem ajuta
SCA Zandomeni asistă firmele care acordă susținere în licitații: analiza riscului înainte de semnare, redactarea contractului cu ofertantul (suportarea datoriei, regres, garanții, informare), corelarea cu angajamentul și cu DUAE și, dacă se ajunge acolo, apărarea în fața pretențiilor autorității. Lucrăm cu clienți din toată țara, iar analiza pornește de la documentația procedurii și de la documentele concrete ale ofertei.
Articolul are caracter informativ și reflectă legislația în vigoare la 24.10.2026. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret.