Exmatriculare student: contestație și contencios

Termenele care nu iartă, viciile care duc la anulare, suspendarea deciziei și limitele controlului judecătoresc, în lumina Legii învățământului superior nr. 199/2023

Pe scurt

Decizia de exmatriculare este un act administrativ individual. Universitatea o emite în regim de putere publică, iar studentul o poate ataca în contenciosul administrativ, după parcurgerea procedurii prealabile. Regulamentele universitare prevăd adesea o contestație internă cu termen foarte scurt (de exemplu, 5 zile). Termenul general al plângerii prealabile este de 30 de zile (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). Regula sigură: un singur act, depus în cel mai scurt dintre termene. Acțiunea în anulare se introduce în 6 luni, la tribunal, secția de contencios administrativ și fiscal, de la domiciliul studentului (art. 10 alin. (3) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). Suspendarea executării deciziei (art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004) este, practic, singura cale prin care studentul poate continua cursurile și sesiunea până la judecarea fondului. Instanța verifică legalitatea: competența, procedura, dreptul la apărare, motivarea și proporționalitatea. Ea nu reevaluează lucrarea și nu substituie aprecierea academică a examinatorului.

Exmatricularea este cea mai gravă măsură pe care o universitate o poate lua față de un student. Ea pune capăt raportului de studii, anulează de regulă efortul unui an sau al mai multor ani și, atunci când are cauză disciplinară, lasă o urmă greu de explicat la o viitoare admitere, la un angajator sau într-o procedură de recunoaștere a studiilor în străinătate. Cu toate acestea, în practică, cele mai multe decizii de exmatriculare devin definitive nu pentru că ar fi legale, ci pentru că studentul a lăsat să treacă termenele, a contestat la persoana greșită sau a atacat în instanță alt act decât cel care l-a vătămat.

Articolul de față urmărește drumul complet al unei exmatriculări contestate: calificarea juridică a deciziei, motivele pentru care o universitate poate exmatricula, garanțiile procedurale pe care trebuie să le respecte, contestația la universitate, plângerea prealabilă, acțiunea în contenciosul administrativ, suspendarea executării și, la final, perspectiva universității, adică argumentele pe care studentul trebuie să le anticipeze. Temeiul principal este Legea învățământului superior nr. 199/2023, completată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, de Codul drepturilor și obligațiilor studentului (aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 4394/2024) și de Codul-cadru de etică și deontologie universitară (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 305/2024).

1. Exmatricularea ca act administrativ: de ce contează calificarea

Legea nr. 199/2023 nu definește exmatricularea și nu enumeră exhaustiv motivele ei. Legea o tratează ca mod de încetare a calității de student. Potrivit art. 35 alin. (10), calitatea de student se păstrează de la înmatriculare până la absolvire, care are loc „prin obținerea tuturor creditelor aferente programului de studii urmat sau exmatriculare”, perioadele de întrerupere fiind excluse. Textul are o consecință practică imediată: exmatricularea nu este o simplă operațiune de secretariat, ci un act care stinge un raport juridic. Pentru a produce acest efect, ea trebuie să îmbrace forma unei decizii emise de organul competent.

Instituțiile de învățământ superior sunt, potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 199/2023, persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat și de utilitate publică. Legea nr. 554/2004 definește autoritatea publică la art. 2 alin. (1) lit. b) și asimilează acesteia persoanele juridice de drept privat care au obținut statut de utilitate publică ori sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Rezultă că decizia rectorului unei universități de stat este un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Același raționament se aplică, de principiu, și universităților particulare acreditate, în măsura în care exmatricularea ține de prestarea serviciului public de învățământ, nu de o relație pur comercială.

Calificarea are trei consecințe procesuale. Prima: calea de atac este contenciosul administrativ, nu o acțiune civilă pentru încălcarea contractului de studii. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 229/CA din 30 octombrie 2006, a analizat încălcarea contractului de studii prin raportare la Codul civil, dar hotărârile senatului care afectau situația studenților au fost cenzurate ca acte administrative. A doua: înainte de instanță trebuie parcursă procedura prealabilă din art. 7 al Legii nr. 554/2004. A treia: termenele sunt cele ale contenciosului administrativ, mult mai scurte decât termenul general de prescripție din materia civilă.

Autonomia universitară nu înseamnă imunitate

Constituția garantează autonomia universitară (art. 32 alin. (6)), iar art. 11 alin. (1) din Legea nr. 199/2023 precizează că aceasta se exercită „cu condiția asumării răspunderii publice și în limitele legislației naționale în vigoare”. Art. 12 alin. (1) lit. a) și c) obligă fiecare instituție să respecte legislația, carta proprie și politicile de etică și deontologie universitară. Autonomia este așadar o libertate de organizare și de apreciere academică, exercitată în cadrul legii, nu un spațiu sustras controlului judecătoresc.

Jurisprudența a trasat linia de demarcație de mult timp. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 64/CA din 11 februarie 2008, a reținut că autonomia universitară, ca drept constituțional, poate fi înfrântă numai când actul concret relevă „exces de putere sau nelegalitate”. În decizia nr. 229/CA/2006, aceeași instanță a admis că metoda și criteriile de evaluare sunt lăsate la latitudinea universității, dar a anulat parțial o hotărâre a senatului pentru că încălcase un element impus expres de lege. Formula de lucru pentru orice litigiu de exmatriculare este aceeași: universitatea alege criteriile, dar nu poate ieși din cadrul legal, din propriile regulamente și din garanțiile procedurale.

2. Motivele de exmatriculare: patru familii, patru regimuri de control

Motivele concrete de exmatriculare sunt stabilite prin carta universitară și prin regulamentul privind activitatea profesională a studenților, adoptate de senat. Un exemplu recent este regulamentul Universității Transilvania din Brașov pentru anul universitar 2026-2027, care prevede la art. 32 alin. (1) exmatricularea pentru obținerea a mai puțin de 10 credite într-un an universitar, pentru credite insuficiente după anul complementar, pentru nedepunerea cererii de înscriere în anul următor, pentru încălcarea gravă a codului de etică, pentru neplata taxelor la termen și la cererea studentului. Structura se regăsește, cu variații, în regulamentele majorității universităților. Din perspectiva contestării, motivele se grupează în patru familii, fiecare cu un regim propriu de control.

Familia de motive	Exemple tipice	Ce verifică instanța	Vicii frecvente
Academic	Credite insuficiente; depășirea duratei studiilor; neînscrierea în anul următor	Calculul creditelor; regula aplicabilă la data contractului; întreruperile aprobate	Credite echivalate omise; întrerupere medicală neînregistrată; regulament modificat în cursul anului
Financiar	Neplata taxei de studii la scadență	Existența și scadența obligației; notificarea studentului	Taxă majorată în cursul anului; cerere de scutire sau de eșalonare nesoluționată
Disciplinar / etic	Fraudă la examen; plagiat; utilizarea nepermisă a instrumentelor de inteligență artificială; conduită gravă	Procedura comisiei; probele; dreptul la apărare; proporționalitatea sancțiunii	Lipsa citării; refuzul accesului la dosar; proces-verbal neîntocmit la fața locului; motivare formală
La cerere	Renunțarea voluntară la studii	Existența și caracterul neviciat al consimțământului	Cerere semnată sub presiune, fără informare asupra consecințelor

2.1. Exmatricularea pentru motive academice

Aici studentul pornește dintr-o poziție dificilă, pentru că legea rezervă universității aprecierea rezultatelor. Art. 38 din Legea nr. 199/2023 prevede că analiza contestațiilor depuse de candidații la admitere, de studenții examinați și de absolvenți „este în exclusivitate de competența instituțiilor de învățământ superior”, potrivit propriilor regulamente și cartei. Instanța nu va recorecta o lucrare și nu va spune ce notă merita studentul.

Instanța va verifica însă dacă evaluarea s-a desfășurat cu respectarea garanțiilor. Codul drepturilor și obligațiilor studentului recunoaște, la art. 9 alin. (1) lit. q), dreptul la o evaluare obiectivă și nediscriminatorie, dreptul de a cunoaște baremul și desfășurarea evaluării în prezența a cel puțin două cadre didactice, iar la lit. r) dreptul de a contesta notele de la examenele scrise, contestația fiind soluționată de o comisie din care nu fac parte examinatorii inițiali. Dacă exmatricularea se sprijină pe un examen desfășurat fără aceste garanții, nelegalitatea evaluării se transmite deciziei.

Al doilea teren fertil este aplicarea în timp a regulilor. Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5740 din 13 decembrie 2013, a anulat decizia rectorului Academiei de Studii Economice prin care fusese exmatriculată o doctorandă și a constatat dreptul acesteia la perioada de grație pentru susținerea tezei. Tribunalul respinsese acțiunea, iar recursul a fost admis pentru că universitatea calculase greșit perioadele de prelungire și de grație. Speța arată că o exmatriculare pentru depășirea duratei se analizează aritmetic: fiecare prelungire aprobată, fiecare întrerupere și fiecare echivalare trebuie reconstituite cu acte.

O mențiune aparte merită studenții cu dizabilități sau cu cerințe educaționale speciale. Legea nr. 16/2026 (M. Of. nr. 29 din 16 ianuarie 2026) a modificat art. 129 din Legea nr. 199/2023 și a introdus, la alin. (10¹), dreptul acestor studenți de a participa la cerere, în format hibrid, la activitățile didactice și de cercetare. Când exmatricularea pentru absențe sau pentru credite nepromovate vine după ce universitatea a refuzat ori a ignorat o cerere de adaptare, refuzul devine el însuși un motiv de nelegalitate și trebuie invocat expres.

2.2. Exmatricularea pentru neplata taxelor

Obligația de plată decurge din contractul de studii, iar art. 18 alin. (1) lit. p) din Codul drepturilor și obligațiilor studentului o enumeră printre obligațiile studentului. Același cod impune însă și disciplină din partea universității: cuantumul taxelor se aprobă de senat și se publică cu cel puțin 3 luni înainte de începerea anului universitar (art. 10 alin. (2)), iar contractul de studii, inclusiv cuantumul taxei și modalitatea de plată, nu poate fi modificat în cursul anului universitar (art. 4 alin. (4)). O exmatriculare pentru neplata unei taxe majorate în cursul anului sau pentru o rată a cărei scadență nu a fost comunicată are o apărare solidă. La fel, o cerere de scutire sau de eșalonare depusă înainte de scadență și lăsată fără răspuns face greu de susținut că studentul a fost în culpă.

2.3. Exmatricularea disciplinară: frauda, plagiatul și inteligența artificială

Codul-cadru de etică și deontologie universitară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 305/2024, stabilește la art. 29 alin. (2) sancțiunile aplicabile studenților: avertismentul scris, anularea rezultatelor evaluărilor, exmatricularea și alte sancțiuni prevăzute de codul de etică al instituției. Aceeași scară se regăsește în art. 174 alin. (3) din Legea nr. 199/2023, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că sancțiunile se pun în aplicare prin decizia rectorului. Separat, art. 37 alin. (4) din Legea nr. 199/2023 prevede că „rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultății”, în condițiile codului de etică, cu posibilitatea reorganizării examenului.

Simpla existență a unei scări de sancțiuni are o valoare argumentativă considerabilă. Dacă legiuitorul a pus la dispoziția universității avertismentul și anularea rezultatelor, exmatricularea, ca măsură maximă, trebuie justificată prin gravitatea concretă a faptei. O decizie care aplică automat sancțiunea maximă, fără să explice de ce măsurile intermediare sunt insuficiente, este vulnerabilă pe terenul proporționalității și al motivării.

Regulamentele recente tratează explicit noile forme de fraudă. Regulamentul Universității Transilvania din Brașov pentru 2026-2027 interzice, la art. 22 alin. (3), utilizarea instrumentelor bazate pe inteligență artificială pentru redactarea textelor evaluate și asimilează fraudei prezentarea ca proprie a unui conținut generat automat. Același regulament cere, la art. 22 alin. (2), ca frauda sau tentativa de fraudă să fie constatată printr-un proces-verbal întocmit pe loc de examinator și contrasemnat de cel puțin un martor. Asemenea cerințe formale sunt, pentru apărare, puncte de verificare obligatorii. Lipsa procesului-verbal sau întocmirea lui ulterioară slăbește decisiv proba faptei.

De reținut: frauda descoperită după absolvire

Când frauda sau încălcarea codului de etică este descoperită după eliberarea diplomei, universitatea nu mai poate anula singură actul de studii. Potrivit art. 48 din Legea nr. 199/2023, rectorul are obligația de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actului de studii, în termen de 30 de zile de la sesizare sau de la hotărârea comisiei de etică. Sancțiunea maximă asupra unui fost student trece obligatoriu prin instanță, ceea ce confirmă că dreptul câștigat prin studii nu poate fi desființat prin act administrativ unilateral.

3. Garanțiile procedurale pe care universitatea trebuie să le respecte

Cele mai multe anulări de decizii de exmatriculare se obțin pe procedură, nu pe fond. Explicația este simplă: instanța nu reface aprecierea academică, dar verifică riguros dacă actul a fost emis de cine trebuia, după procedura prevăzută și cu respectarea dreptului la apărare.

3.1. Competența organului emitent

Prima întrebare este cine a semnat decizia. Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 2743/CA din 26 octombrie 2011, menținută de Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 2692/2012, a anulat decizia decanului unei facultăți prin care un student fusese exmatriculat, după ce consiliul facultății votase unanim. Carta universitară rezerva înmatricularea și exmatricularea rectorului, pe baza hotărârilor senatului. Instanța a reținut că decizia se anulează pentru vicii de formă, nu de fond, și nu a analizat deloc situația școlară. Lecția rămâne actuală: propunerea facultății, raportul comisiei de cercetare și hotărârea consiliului facultății sunt acte pregătitoare. Actul care produce efecte este decizia organului desemnat de cartă, de regulă rectorul. Regulamentul Universității Transilvania, de exemplu, prevede la art. 36 alin. (4) că sancțiunea exmatriculării se dispune prin ordin al rectorului, la propunerea comisiei de cercetare prealabilă a facultății.

3.2. Dreptul la apărare în procedura disciplinară

Codul-cadru de etică enumeră dreptul la apărare printre principiile sale (art. 3 lit. g) din H.G. nr. 305/2024). Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea comisiilor de etică universitară, aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 6869/2024 (modificat prin Ordinul nr. 6882/2025), îl concretizează în garanții verificabile:

citarea scrisă a persoanei reclamate, cu indicarea obiectului, a locului, a datei și a orei (art. 9 alin. (1)); neprezentarea nejustificată permite continuarea procedurii (art. 9 alin. (2));
dreptul de a cunoaște întregul dosar, prezentat de secretarul comisiei sub semnătură (art. 10 alin. (1));
dreptul de a depune înscrisuri și de a propune martori, înainte de audiere sau în cursul acesteia (art. 10 alin. (2));
recuzarea membrilor aflați în conflict de interese, prin vot la care membrul vizat nu participă (art. 9 alin. (6));
hotărârea motivată, care cuprinde faptele reținute, temeiul legal și considerentele pentru care au fost înlăturate argumentele autorului sesizării, redactată la data pronunțării (art. 11 alin. (6)); potrivit aceluiași text, hotărârea comisiei este un act administrativ.

Termenul de 45 de zile calendaristice pentru soluționarea sesizării (art. 8 din regulamentul-cadru) nu este, potrivit chiar textului, un termen de decădere. Depășirea lui nu atrage singură nulitatea, dar poate susține un argument de proporționalitate atunci când studentul a fost ținut luni de zile într-o stare de incertitudine. La nivelul facultăților, regulamentele prevăd de regulă o comisie de cercetare prealabilă. La Universitatea Transilvania, aceasta are trei membri, dintre care unul este student, iar cercetarea și aplicarea sancțiunii se finalizează în cel mult 45 de zile de la înregistrarea sesizării la facultate (art. 36 alin. (2)). Abaterile de la normele de etică urmează însă procedura comisiei de etică universitară (art. 36 alin. (6)). Lipsa studentului din comisie, acolo unde regulamentul o impune, este un viciu de constituire.

3.3. Motivarea și comunicarea deciziei

O decizie de exmatriculare care se rezumă la „încălcarea regulamentului” fără să arate fapta, proba și norma încălcată nu permite controlul de legalitate și este anulabilă pentru nemotivare. Comunicarea are, la rândul ei, o miză procedurală majoră, pentru că de la ea curg termenele. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 1103 din 30 aprilie 2014, a reținut că simpla cunoaștere a existenței unui act nu echivalează cu comunicarea lui. Instanța a calculat termenul plângerii prealabile de la data la care actul i-a fost efectiv înmânat reclamantului. Pentru student, regula practică este dublă: solicitați întotdeauna în scris copia deciziei și a documentației și păstrați dovada datei la care ați primit-o. Pentru universitate, regula este inversă: comunicarea trebuie făcută într-o formă care să permită dovedirea datei.

3.4. Legalitatea sancțiunii și aplicarea în timp a regulamentului

Sancțiunea trebuie să fie prevăzută de norma în vigoare la data faptei, iar regimul juridic al raportului de studii este cel stabilit prin contractul de studii și prin actele senatului care l-au completat. În dosarul soluționat prin decizia nr. 5740/2013, Curtea de Apel București a reconstituit prelungirile aprobate de senat ca acte adiționale la contract și a calculat termenele pe această bază, nu pe interpretarea ulterioară a universității. Regulamentele universitare se modifică anual. De aceea, în orice dosar de exmatriculare trebuie identificată versiunea datată a regulamentului și a codului de etică aplicabilă la data faptei, nu cea afișată pe site la data litigiului.

4. Contestația la universitate: primul filtru și prima capcană

Între comunicarea deciziei și instanță se pot interpune trei proceduri distincte, cu termene diferite: contestația internă prevăzută de regulamentul universității, contestația la comisia națională de etică (doar pentru sancțiunile etice) și plângerea prealabilă din Legea nr. 554/2004. Confuzia dintre ele este principala cauză de pierdere a litigiilor de exmatriculare.

4.1. Contestația internă din regulament

Regulamentele universitare stabilesc frecvent termene foarte scurte. La Universitatea Transilvania, contestația împotriva sancțiunii exmatriculării pentru fraudă, stabilite de consiliul facultății, se adresează rectorului și se depune la registratură în 5 zile de la comunicare (art. 22 alin. (5)). O comisie numită de consiliul de administrație o soluționează în 10 zile de la înregistrare (art. 22 alin. (6)), iar rectorul emite, după caz, ordinul de exmatriculare sau ordinul de revocare (art. 22 alin. (7)-(8)). Studentul trebuie să citească regulamentul propriei universități în ziua în care primește decizia, nu după ce a consultat un avocat.

4.2. Calea etică: contestația la CNEMU

Când exmatricularea este o sancțiune aplicată pentru încălcarea eticii universitare, hotărârea comisiei de etică poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare (art. 13 din regulamentul-cadru aprobat prin O.M.E. nr. 6869/2024). Contestația se adresează, după obiect, Comisiei Naționale de Etică a Managementului Universitar (CNEMU), Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare sau Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (art. 11 și art. 36 din H.G. nr. 305/2024). Un nou regulament de funcționare al CNEMU a fost publicat în Monitorul Oficial la 27 februarie 2026. Termenul de soluționare de 45 de zile prevăzut acolo nu este însoțit de o sancțiune pentru nerespectare. Hotărârea definitivă se pune în aplicare la nivelul universității în 30 de zile de la rămânerea definitivă, prin decizia rectorului (art. 11 alin. (9) și art. 14 alin. (2) din regulamentul-cadru).

4.3. Plângerea prealabilă din Legea nr. 554/2004

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată printr-un act administrativ individual trebuie să solicite emitentului sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea lui, în tot sau în parte. Pentru motive temeinice, destinatarul actului poate introduce plângerea și peste acest termen, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Art. 2 alin. (1) lit. j) definește plângerea prealabilă ca cererea prin care se solicită autorității emitente sau celei ierarhic superioare reexaminarea actului. Legea nu impune o formă sacramentală. În decizia nr. 229/CA/2006, Curtea de Apel Iași a considerat valabilă ca plângere prealabilă o adresă scrisă trimisă rectorului. Autoritatea are 30 de zile de la înregistrare pentru a răspunde (art. 2 alin. (1) lit. h)), dacă legea specială nu prevede alt termen.

4.4. Soluția practică: un singur act, în cel mai scurt termen

Contestația internă și plângerea prealabilă au același obiect: reexaminarea deciziei de către universitate. Strategia sigură este depunerea unui singur act, intitulat „Contestație și plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004”, în cel mai scurt dintre termenele aplicabile, adresat rectorului și, dacă regulamentul prevede, organului de soluționare a contestațiilor. Astfel, nicio excepție de inadmisibilitate nu mai poate fi construită pe ideea că studentul ar fi parcurs doar procedura internă sau doar pe cea legală. Actul trebuie să cuprindă:

identificarea exactă a deciziei atacate (număr, dată, emitent) și a datei comunicării;
cererea expresă de revocare și de reînmatriculare, cu restabilirea situației anterioare;
motivele de nelegalitate, grupate pe competență, procedură, motivare, probe și proporționalitate;
cererea de acces la întregul dosar (sesizare, raport, procese-verbale, convocări, hotărârea comisiei);
solicitarea de a fi audiat și, dacă este cazul, de a propune martori;
anexele: decizia, dovada comunicării, contractul de studii, situația școlară și orice înscris favorabil.

Dacă sancțiunea are natură etică, contestația la CNEMU se depune separat, în 30 de zile, fără a renunța la plângerea prealabilă adresată universității. Cele două căi nu se exclud. Prudența impune exercitarea amândurora, pentru a nu oferi universității o excepție procesuală.

Ce nu trebuie făcut

Discuțiile verbale cu decanul, mesajele trimise secretariatului de pe telefon sau e-mailurile informale nu țin loc de contestație. Promisiunea că „situația se rezolvă” nu suspendă și nu întrerupe niciun termen. Orice cerere se înregistrează la registratura universității sau prin canalul oficial prevăzut de regulament, cu număr și dată.

5. Acțiunea în contenciosul administrativ

5.1. Termenul

Acțiunea în anulare se introduce în 6 luni (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), care curg, după caz, de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă, de la comunicarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau de la expirarea termenului legal de soluționare a plângerii prealabile. Pentru motive temeinice, acțiunea împotriva unui act individual poate fi introdusă și după acest termen, dar nu mai târziu de un an de la comunicarea actului, de la luarea la cunoștință sau de la introducerea cererii (art. 11 alin. (2)). Termenul de 6 luni este de prescripție, iar cel de un an este de decădere (art. 11 alin. (5)). În materia exmatriculării, termenul de 6 luni nu trebuie însă folosit integral. Un an universitar se pierde în mai puțin timp decât durează o judecată în primă instanță.

5.2. Instanța competentă

Competența materială aparține tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezervă curților de apel actele autorităților publice centrale, iar universitățile nu fac parte din această categorie. Practica este constantă în acest sens: Tribunalul București (litigiul doctorandei ASE), Tribunalul Bihor, Tribunalul Constanța și Tribunalul Cluj au judecat în primă instanță litigii privind exmatricularea sau situația școlară a studenților.

Competența teritorială este un avantaj procesual puțin cunoscut. Potrivit art. 10 alin. (3), reclamantul persoană fizică „se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său”. Studentul cu domiciliul în județul Timiș, exmatriculat de o universitate din București, Cluj sau Iași, se adresează așadar Tribunalului Timiș. Așa se explică faptul că litigiul unui student exmatriculat de Universitatea din București în 2021 a putut fi judecat de Tribunalul Constanța.

5.3. Ce se cere instanței

Art. 18 din Legea nr. 554/2004 permite instanței să anuleze actul, în tot sau în parte, să oblige autoritatea să emită un act ori să efectueze o anumită operațiune administrativă (alin. (1)), să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza actului (alin. (2)) și să acorde despăgubiri pentru daunele materiale și morale (alin. (3)). Acțiunea bine construită cuprinde, în consecință:

anularea deciziei de exmatriculare și, după caz, a deciziei de respingere a contestației;
controlul legalității operațiunilor pregătitoare: raportul comisiei de cercetare, hotărârea comisiei de etică, procesul-verbal de constatare;
obligarea universității la reînmatricularea studentului în anul și la forma de învățământ avute anterior, cu recunoașterea creditelor obținute;
despăgubiri pentru taxele plătite inutil, pierderea bursei sau a locului în cămin și, dacă se poate dovedi, daune morale.

Daunele morale nu se prezumă. În sentința nr. 2743/CA/2011, Tribunalul Bihor a anulat decizia de exmatriculare, dar a respins cererea de daune morale, cu motivarea că „prejudiciul moral nu se presupune, el trebuie dovedit”. Dovada se face cu martori, cu înscrisuri medicale sau cu orice alt mijloc care arată impactul concret al măsurii asupra studentului. Regulile despăgubirilor pentru un act administrativ nelegal, inclusiv termenul de un an pentru acțiunea separată, sunt explicate în articolul despre despăgubirile pentru actul administrativ nelegal.

5.4. Atacați actul corect

Un litigiu soluționat de Tribunalul Cluj la 19 decembrie 2025, relatat de presa locală, ilustrează riscul. Un student al Universității de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca, declarat repetent după ce, potrivit susținerilor sale, lipsise din motive medicale de la un examen, a chemat universitatea în judecată la 16 noiembrie 2025 și a cerut suspendarea actelor prin care i se refuzase reprogramarea examenului. Universitatea l-a exmatriculat la 27 noiembrie 2025, înainte de primul termen. Instanța a respins excepția lipsei plângerii prealabile, dar a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins cererea de suspendare: adresele de refuz nu erau acte apte de suspendare, iar suspendarea lor nu ar fi obligat universitatea să organizeze examenul. Când, în timpul procesului, apare un act nou care produce efectul vătămător, acel act trebuie atacat distinct sau prin modificarea cererii, cu parcurgerea procedurii prealabile pentru el.

Inversul este la fel de periculos: atacarea unui act pregătitor. Tribunalul Iași, în sentința nr. 1103/2014, a respins ca inadmisibilă acțiunea îndreptată împotriva unui punct dintr-un proces-verbal al consiliului facultății care nu fusese aprobat de senat, cum cerea carta. Actul nu dobândise caracter de act administrativ. Propunerea de exmatriculare a facultății nu se atacă separat. Se atacă decizia rectorului, iar nelegalitatea propunerii se invocă drept motiv de nelegalitate a deciziei.

5.5. Taxa de timbru, anexele și căile de atac

Cererea de anulare a actului administrativ se taxează cu 50 de lei (art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013). Capătul de cerere privind despăgubirile se taxează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de lei (art. 16 lit. b)). La acțiune se anexează copia actului atacat și răspunsul la plângerea prealabilă sau, în lipsa răspunsului, copia plângerii, certificată prin numărul și data înregistrării (art. 12 din Legea nr. 554/2004). Sentința tribunalului poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare (art. 20 alin. (1)). După rămânerea definitivă, universitatea trebuie să execute de bunăvoie hotărârea în termenul stabilit de instanță sau, în lipsă, în cel mult 30 de zile (art. 24 alin. (1)).

6. Suspendarea executării: singura cale de a salva anul universitar

O hotărâre definitivă de anulare obținută după doi ani are o valoare reală, dar limitată: studentul a pierdut între timp sesiunile, bursa și, adesea, motivația de a continua. Instrumentul care schimbă cu adevărat situația este suspendarea executării deciziei de exmatriculare.

6.1. Cele două temeiuri

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 permite cererea de suspendare după introducerea plângerii prealabile, înainte de acțiunea în anulare. Instanța poate dispune suspendarea „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”, până la pronunțarea instanței de fond. Dacă acțiunea în anulare nu este introdusă în cel mult 60 de zile de la cererea de suspendare, instanța respinge cererea de suspendare ca lipsită de interes, iar suspendarea deja dispusă încetează de drept (art. 14 alin. (1)).

Art. 15 permite cererea de suspendare odată cu acțiunea în anulare sau printr-o cerere separată, în cel mult 60 de zile de la introducerea acțiunii principale. În acest caz, suspendarea poate fi dispusă „până la soluționarea definitivă a cauzei”, deci și pe durata recursului.

6.2. Condițiile, explicate pe cazul exmatriculării

Cazul bine justificat este definit la art. 2 alin. (1) lit. t) ca împrejurările legate de starea de fapt și de drept „de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Nu se cere dovada nelegalității, ci o îndoială serioasă, vizibilă la o primă examinare. În materia exmatriculării, cele mai convingătoare argumente sunt cele evidente din acte: decizie semnată de un organ necompetent, lipsa oricărei citări, lipsa procesului-verbal de constatare a fraudei, sancțiune aplicată pentru o faptă neprevăzută de regulamentul în vigoare.

Paguba iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) ca „prejudiciul material viitor și previzibil” sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități ori a unui serviciu public. Pentru student, ea se concretizează în pierderea sesiunii de examene și a anului universitar, pierderea bursei și a locului în cămin, obligația de a plăti taxa integrală la o eventuală reînmatriculare și, pentru studenții străini, riscurile asupra dreptului de ședere legat de studii. Toate acestea trebuie dovedite cu înscrisuri, nu doar afirmate: calendarul sesiunii, decizia de acordare a bursei, contractul de cazare.

6.3. Procedura și efectele

Cererea se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Întâmpinarea este obligatorie și se depune cu cel puțin 3 zile înainte de termen (art. 14 alin. (2)). Hotărârea prin care se dispune suspendarea este „executorie de drept” și poate fi atacată cu recurs în 5 zile, recursul nefiind suspensiv de executare (art. 14 alin. (4)). Suspendarea are ca efect „încetarea oricărei forme de executare” pe durata ei (art. 14 alin. (7)). Concret, universitatea trebuie să-l repună pe student în evidențe și să-i permită participarea la activități și examene.

Litigiul Universității din București din 2021 arată mecanismul în practică. La 16 aprilie 2021, Tribunalul Constanța a admis cererea și a dispus suspendarea executării Dispoziției Rectorului Universității din București nr. 244 din 4 martie 2021, prin care un student din grupul celor 45 exmatriculați pentru fraudarea examenelor online fusese exmatriculat. Potrivit presei, studentul urma să fie reprimit la cursuri. În martie 2022, același tribunal a anulat, în primă instanță, dispoziția de exmatriculare și a dispus reînmatricularea, cu drept de recurs pentru universitate. Decanul facultății a calificat la momentul respectiv suspendarea drept o „decizie provizorie”, ceea ce juridic este corect. Suspendarea nu prejudecă fondul, dar menține studentul în sistem cât timp fondul se judecă.

Riscul asumat prin suspendare

Suspendarea dispusă pe art. 14 durează până la pronunțarea instanței de fond și se prelungește de drept numai dacă acțiunea este admisă (art. 15 alin. (4)). Cea dispusă pe art. 15 durează până la soluționarea definitivă. Dacă acțiunea în anulare este respinsă, efectele suspendării încetează, iar universitatea poate pune din nou în executare decizia. Studentul trebuie informat de la început că examenele susținute în perioada suspendării sunt expuse acestui risc. Suspendarea este un instrument de protecție a anului universitar, nu o garanție a rezultatului final.

7. Limitele controlului judecătoresc

Instanța de contencios verifică legalitatea actului. Ea nu se pronunță asupra oportunității lui în sens academic. Excesul de putere, definit la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor de competență sau a drepturilor și libertăților cetățenilor, este punctul în care aprecierea universității devine cenzurabilă. Studentul care susține doar că merita o notă mai mare pierde. Studentul care demonstrează că nota a fost acordată fără barem, fără al doilea examinator sau fără soluționarea contestației are o șansă reală.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului confirmă acest cadru. În cauza Leyla Şahin c. Turciei (Marea Cameră, cererea nr. 44774/98, 2005), Curtea a statuat că garanțiile art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la instruire) se aplică instituțiilor de învățământ superior existente. În cauza Mürsel Eren c. Turciei (cererea nr. 60856/00, hotărârea din 7 februarie 2006), Curtea a constatat încălcarea acestui drept prin anularea rezultatului unui examen de admitere fără o bază legală și rațională. Curtea a arătat că o putere discreționară largă de anulare a rezultatelor poate crea o insecuritate juridică incompatibilă cu statul de drept. Mesajul pentru dreptul intern este clar: universitatea are o marjă largă de apreciere, dar nu una arbitrară, iar o sancțiune care pune capăt studiilor trebuie să aibă o bază legală previzibilă și o justificare verificabilă.

8. Dosarul văzut de partea cealaltă: cum se apără universitatea

O strategie corectă pornește de la cel mai puternic argument al adversarului. Universitatea dispune, de regulă, de un consilier juridic, de un regulament adoptat de senat și de un dosar întocmit de propria comisie. Apărările ei se împart în excepții procesuale și apărări pe fond, iar studentul trebuie să le anticipeze pe amândouă.

8.1. Excepțiile procesuale previzibile

Tardivitatea plângerii prealabile sau prescripția dreptului la acțiune: se combate cu dovada datei comunicării efective și cu calculul termenelor de la acea dată.
Inadmisibilitatea pentru lipsa plângerii prealabile: se previne prin actul unic „contestație și plângere prealabilă” descris la secțiunea 4.4.
Inadmisibilitatea pentru atacarea unui act pregătitor sau a unui simplu refuz fără efecte proprii: se previne prin atacarea deciziei rectorului, după modelul sentințelor Tribunalului Iași din 2014 și Tribunalului Cluj din 2025.
Lipsa calității procesuale pasive: pârâtă este universitatea, persoana juridică emitentă, nu facultatea sau o altă autoritate. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 3554/2014, a admis această excepție pentru inspectoratul școlar chemat în judecată pentru exmatricularea unui elev, actele fiind emise de unitatea de învățământ.
Lipsa de interes: invocată atunci când studentul a fost între timp reînmatriculat sau a absolvit pe altă cale. Interesul se menține pentru recunoașterea creditelor, pentru înlăturarea mențiunii disciplinare și pentru despăgubiri.

8.2. Apărările pe fond

Pe fond, universitatea va invoca autonomia universitară și competența exclusivă din art. 38 al Legii nr. 199/2023, procesul-verbal de constatare semnat de examinator și martor, eventuala recunoaștere a faptei de către student în fața comisiei, faptul că regulamentul a fost publicat și asumat prin contractul de studii și gravitatea faptei, mai ales când frauda a avut caracter organizat. În cazul celor 45 de studenți de la Drept București, facultățile de drept din Cluj, Iași și Sibiu, precum și Universitatea de Vest din Timișoara și-au exprimat public solidaritatea cu decizia de exmatriculare. Instanța nu este legată de asemenea luări de poziție, dar ele arată cât de puternic este argumentul integrității academice în fața unui judecător.

De aceea, apărarea studentului nu trebuie construită pe banalizarea faptei. Ea trebuie construită pe garanțiile încălcate și pe disproporția sancțiunii. Atunci când fapta este dovedită și recunoscută, obiectivul realist poate fi înlocuirea exmatriculării cu anularea rezultatelor evaluării, nu „achitarea”.

8.3. Alternativele studentului: analiza BATNA

Înainte de a intra în litigiu, studentul trebuie să-și cunoască cea mai bună alternativă la un acord cu universitatea. Regulamentele oferă de regulă câteva căi. Regulamentul Universității Transilvania permite reînmatricularea o singură dată, în cinci ani de la exmatriculare (art. 33 alin. (1)), cu examene de diferență și cu anul de reînmatriculare finanțat integral prin taxă (art. 33 alin. (4)-(5)). Pentru exmatricularea din cauză de fraudă, reînmatricularea este posibilă numai după cel puțin 12 luni de la ordinul de exmatriculare (art. 22 alin. (10)).

Varianta	Avantaje	Costuri și riscuri	Când este rezonabilă
Contestație + suspendare + acțiune	Poate salva anul universitar; anularea șterge sancțiunea	Durată, cheltuieli de judecată, expunere publică	Vicii procedurale evidente; sancțiune disproporționată
Negocierea unei sancțiuni mai blânde în contestația internă	Rapidă; păstrează relația cu facultatea	Presupune adesea recunoașterea faptei	Fapta este dovedită, dar exmatricularea este excesivă
Reînmatricularea	Sigură; fără litigiu	Pierderea a cel puțin unui an; taxă integrală; mențiunea rămâne	Motive academice sau financiare, fără vicii de procedură
Transfer sau admitere la altă universitate	Nou început	Recunoașterea creditelor nu este garantată	Relație ireversibil deteriorată cu instituția

Alegerea nu este una de principiu, ci una de calcul. Un dosar cu o decizie semnată de un organ necompetent sau fără nicio audiere justifică litigiul. Un dosar cu proces-verbal regulat, recunoașterea faptei și sancțiune motivată pe gravitate justifică, de regulă, negocierea sau reînmatricularea.

9. Calendarul practic al contestării

Momentul	Ce trebuie făcut	Temei
Ziua 0	Primirea deciziei în scris; notarea datei; cererea copiei întregului dosar	Art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004
Termenul din regulament (adesea 5 zile)	Depunerea actului unic „contestație și plângere prealabilă”	Regulamentul universității; art. 7 Legea nr. 554/2004
Imediat după plângere	Cererea de suspendare a executării, dacă sesiunea sau anul sunt în pericol	Art. 14 Legea nr. 554/2004
30 de zile de la comunicare	Termen-limită pentru plângerea prealabilă; contestația la CNEMU pentru sancțiunile etice	Art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004; art. 13 O.M.E. nr. 6869/2024
30 de zile de la înregistrarea plângerii	Termenul de răspuns al universității	Art. 2 alin. (1) lit. h) Legea nr. 554/2004
Max. 60 de zile de la cererea de suspendare	Introducerea acțiunii în anulare, sub sancțiunea respingerii suspendării	Art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004
6 luni	Termenul de prescripție a acțiunii în anulare	Art. 11 alin. (1) Legea nr. 554/2004
15 zile de la comunicarea sentinței	Recursul	Art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004
30 de zile de la rămânerea definitivă	Executarea hotărârii de către universitate, dacă instanța nu a stabilit alt termen	Art. 24 alin. (1) Legea nr. 554/2004

10. Dosarul probator: ce trebuie strâns din prima zi

contractul de studii și actele adiționale, cu dovada plăților;
carta universitară, regulamentul activității profesionale și codul de etică, în versiunea datată aplicabilă la data faptei;
decizia de exmatriculare, propunerea facultății, raportul comisiei de cercetare și hotărârea comisiei de etică;
procesul-verbal de constatare a fraudei, cu semnăturile examinatorului și ale martorului;
convocările, dovezile de comunicare și orice corespondență cu universitatea;
situația școlară și foaia matricolă, cu creditele obținute și cele echivalate;
actele medicale, cererile de întrerupere sau de adaptare și răspunsurile primite;
datele martorilor (colegi, cadre didactice) care pot confirma desfășurarea examenului sau a audierii.

Documentele pe care studentul nu le deține se obțin prin cererea de acces la dosar adresată universității odată cu plângerea prealabilă. În proces, instanța poate cere autorității emitente întreaga documentație care a stat la baza actului. Refuzul sau prezentarea incompletă a documentației lucrează, practic, împotriva universității.

Întrebări frecvente

Pot contesta direct în instanță decizia de exmatriculare?

Nu. Pentru actele administrative individuale, plângerea prealabilă este obligatorie (art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). Acțiunea introdusă fără ea este expusă excepției de inadmisibilitate. Cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 poate fi însă formulată imediat după depunerea plângerii, fără a aștepta răspunsul.

Contestația internă la universitate ține loc de plângere prealabilă?

În multe situații da, dacă este scrisă, adresată emitentului sau organului superior și cere revocarea actului. Pentru a elimina orice discuție, intitulați actul expres „contestație și plângere prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004” și depuneți-l în cel mai scurt termen aplicabil.

La ce instanță mă adresez dacă studiez în alt oraș decât cel de domiciliu?

La tribunalul de la domiciliul dumneavoastră, secția de contencios administrativ și fiscal. Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede competența exclusivă a instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică.

Pot continua cursurile cât timp se judecă procesul?

Doar dacă instanța dispune suspendarea executării deciziei, pe temeiul art. 14 sau al art. 15 din Legea nr. 554/2004. Fără suspendare, decizia de exmatriculare se execută, iar studentul nu mai poate susține examene.

Poate instanța să-mi modifice nota de la examen?

Nu. Contestațiile privind rezultatele examenelor sunt de competența exclusivă a universității (art. 38 din Legea nr. 199/2023). Instanța verifică însă dacă evaluarea și contestația s-au desfășurat cu respectarea garanțiilor legale și regulamentare și poate anula decizia de exmatriculare întemeiată pe o evaluare nelegală.

Cât costă acțiunea în contencios?

Taxa judiciară de timbru pentru cererea de anulare a actului este de 50 de lei (art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013). Dacă se cer și despăgubiri, capătul de cerere patrimonial se taxează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de lei. La acestea se adaugă onorariul avocatului și, în caz de pierdere, cheltuielile de judecată ale universității.

Concluzii

Exmatricularea se câștigă sau se pierde, de cele mai multe ori, în primele 30 de zile. Termenele scurte din regulamentele universitare, suprapunerea contestației interne cu plângerea prealabilă și riscul de a ataca actul greșit transformă o decizie posibil nelegală într-una definitivă. Studentul care acționează rapid, depune un act unic, cere accesul la dosar și formulează cererea de suspendare are șanse reale să-și păstreze anul universitar.

Pe fond, controlul judecătoresc are o direcție clară. Instanța nu înlocuiește evaluarea academică, dar verifică riguros competența, procedura, dreptul la apărare, motivarea și proporționalitatea. Autonomia universitară, garantată constituțional, se exercită în limitele legii, iar jurisprudența internă și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului resping arbitrariul.

Pentru universități, aceleași concluzii au o față preventivă. O decizie de exmatriculare emisă de organul competent, după citare, acces la dosar, audiere și motivare individualizată rezistă în instanță. Integritatea academică și drepturile studentului nu sunt valori opuse. Amândouă sunt protejate de aceeași exigență a legalității.

Articolul are caracter informativ și reflectă legislația și practica disponibile la data redactării (noiembrie 2026). El nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Regulamentele universitare diferă de la o instituție la alta, iar termenele trebuie verificate în actele fiecărui dosar. Societatea Civilă de Avocați Zandomeni din Timișoara asistă studenți, părinți și instituții de învățământ superior în proceduri de contestare și în litigii de contencios administrativ.

Surse normative și jurisprudență citată

Legislație

Constituția României, art. 32 alin. (6), art. 52, art. 126 alin. (6).
Legea învățământului superior nr. 199/2023 (M. Of. nr. 614 din 5 iulie 2023), art. 7 alin. (6), art. 11, art. 12, art. 35 alin. (10), art. 37 alin. (4), art. 38, art. 48, art. 126 alin. (2), art. 129, art. 174, cu modificările aduse prin Legea nr. 16/2026 (M. Of. nr. 29 din 16 ianuarie 2026).
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 2, art. 7, art. 10, art. 11, art. 12, art. 14, art. 15, art. 18, art. 20, art. 24 (forma consolidată în vigoare).
O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 16.
Ordinul ministrului educației nr. 4394/2024 privind aprobarea Codului drepturilor și obligațiilor studentului (M. Of. nr. 473 din 22 mai 2024).
Hotărârea Guvernului nr. 305/2024 privind aprobarea Codului-cadru de etică și deontologie universitară (M. Of. nr. 327 din 9 aprilie 2024), modificată prin H.G. nr. 952/2025.
Ordinul ministrului educației nr. 6869 din 30 septembrie 2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea comisiilor de etică universitară (M. Of. nr. 990 din 3 octombrie 2024), modificat prin Ordinul nr. 6882/2025.
Universitatea Transilvania din Brașov, Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, anul universitar 2026-2027 (citat cu titlu de exemplu).

Jurisprudență

Curtea de Apel Iași, decizia nr. 229/CA din 30 octombrie 2006.
Curtea de Apel Iași, decizia nr. 64/CA din 11 februarie 2008.
Tribunalul Bihor, sentința nr. 2743/CA din 26 octombrie 2011, menținută prin decizia Curții de Apel Oradea nr. 2692/2012.
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 5740 din 13 decembrie 2013.
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 3554 din 8 mai 2014.
Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, sentința nr. 1103 din 30 aprilie 2014.
Tribunalul Constanța, hotărârea din 16 aprilie 2021 (suspendarea Dispoziției Rectorului Universității din București nr. 244/04.03.2021) și sentința de fond din martie 2022.
Tribunalul Cluj, hotărârea din 19 decembrie 2025 (litigiu UMF „Iuliu Hațieganu”).
CEDO, Leyla Şahin c. Turciei [MC], nr. 44774/98, 10 noiembrie 2005.
CEDO, Mürsel Eren c. Turciei, nr. 60856/00, 7 februarie 2006.