Contractul de arendă și subvenția APIA: ce clauze contează

Subvenția pe suprafață nu se plătește pentru că ai muncit pământul. Se plătește pentru că poți dovedi, la momentul și în forma cerute de reguli, că pământul s-a aflat la dispoziția ta în anul de cerere. Pentru fermierul care lucrează teren luat în arendă, această dovadă are un singur suport: contractul de arendă și urmele lui administrative, adică înregistrarea la consiliul local, înscrierea în registrul agricol și adeverința pe care primăria o eliberează pentru APIA.

În practică, cele mai multe plăți pierdute nu vin din lipsa culturii sau din erori de măsurare. Vin din contracte încheiate pe genunchi: semnate de un singur moștenitor în numele tuturor, cu suprafețe descrise după „cum se știe în sat”, expirate în mijlocul anului, neînregistrate sau înregistrate după depunerea cererii, ori dublate de un al doilea contract pe aceeași parcelă. Fiecare dintre aceste vicii are un efect concret: suprapunere de parcele, reducerea suprafeței declarate, refuzul plății sau, ani mai târziu, un titlu de creanță prin care APIA cere banii înapoi.

Articolul de față tratează contractul de arendă din perspectiva sa practică cea mai importantă pentru fermier: ce trebuie să conțină și ce formalități trebuie îndeplinite ca subvenția să nu poată fi refuzată sau recuperată. Analiza urmează trei paliere: validitatea contractului după Codul civil, opozabilitatea și dovada lui în fața APIA, apoi clauzele care previn conflictele. La final, tratăm separat apărarea fermierului atunci când plata a fost deja refuzată sau i se cere restituirea, inclusiv prin prisma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 martie 2026, cauza C-434/24, pronunțată într-un dosar românesc.

Cadrul legal pe scurt: două sisteme de reguli care trebuie citite împreună

Contractul de arendă se află la intersecția a două corpuri de norme care nu au fost scrise unul pentru celălalt.

Primul este dreptul civil. Arendarea este o varietate a locațiunii, reglementată de art. 1836-1850 din Codul civil, completate de regulile generale ale locațiunii. Vechea Lege a arendării nr. 16/1994 a fost abrogată expres prin art. 230 lit. r) din Legea nr. 71/2011, la intrarea în vigoare a Codului civil. Merită subliniat, pentru că o parte din informațiile care circulă online continuă să citeze termene, durate minime și obligații din legea abrogată.

Nici tentativele recente de modificare nu au schimbat textul Codului civil. Legea adoptată de Parlament la sfârșitul anului 2024, care impunea o durată minimă a arendării de 7 ani, interzicea subarendarea cu excepția schimbului de utilizare a terenului între arendași și obliga moștenitorii arendatorului și cumpărătorul terenului să respecte contractul până la termen, a fost declarată neconstituțională, în ansamblul său, prin Decizia Curții Constituționale nr. 87 din 25 februarie 2025. Curtea a reținut, în esență, că durata minimă impusă nu era adecvată, necesară și proporțională cu scopul urmărit, mai ales pentru că proprietarii nu puteau renegocia arenda, și restrângea nejustificat dreptul de proprietate și libertatea economică. După decizie, au fost depuse în Parlament noi propuneri pe aceeași temă, dar, la data redactării acestui articol, niciuna nu a modificat art. 1836-1850 din Codul civil. Prin urmare, regulile aplicabile sunt cele din Codul civil în forma sa actuală. Decizia Curții Constituționale nr. 87/2025 este analizată și într-un articol de pe zandomeni.eu.

Al doilea este dreptul plăților agricole. Pentru perioada 2023-2027, plățile directe se acordă în cadrul Planului strategic PAC, pe baza Regulamentului (UE) 2021/2115 și a Regulamentului (UE) 2021/2116, implementate în România prin Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 privind cadrul general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic și prin ordinele ministrului agriculturii, în principal Ordinul MADR nr. 106/2024, modificat pentru campania 2026 prin Ordinul MADR nr. 44/2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 152 din 27 februarie 2026.

Conceptul care leagă cele două sisteme este „hectarul eligibil”. Potrivit art. 4 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2021/2115, hectarul eligibil este definit prin raportare la suprafețele aflate la dispoziția fermierului, utilizate pentru o activitate agricolă în anul pentru care se solicită sprijinul. Dreptul Uniunii nu cere un anumit tip de titlu. Dreptul național, în schimb, cere documente. Contractul de arendă este documentul care face legătura.

Ce înseamnă „teren aflat la dispoziția fermierului” în jurisprudența CJUE

Curtea de Justiție a construit noțiunea în trei pași, utili pentru oricine redactează sau apără un contract de arendă.

Pasul întâi: nu contează forma juridică, ci autonomia. În cauza C-61/09, Landkreis Bad Dürkheim, hotărârea din 14 octombrie 2010, Curtea a constatat că normele Uniunii nu precizează natura raportului juridic în temeiul căruia suprafața este utilizată (pct. 54) și că părțile sunt libere să organizeze acest raport, inclusiv fără contraprestație în bani (pct. 55). Ceea ce contează este ca fermierul să beneficieze de o autonomie suficientă în desfășurarea activității agricole pe acel teren și să nu fie supus integral instrucțiunilor altuia (pct. 62-63).

Pasul al doilea: titlul nu este decisiv, dar nici nu poate fi ignorat. În cauza C-176/20, SC Avio Lucos SRL, hotărârea din 7 aprilie 2022, pronunțată la trimiterea Curții de Apel Alba Iulia, Curtea a reținut că deținerea unui contract de concesiune asupra pășunii comunale nu este, în sine, decisivă, dacă fermierul are o autonomie suficientă asupra terenului (pct. 56-57). Aceeași hotărâre arată însă și reversul: atunci când activitatea agricolă este în realitate desfășurată de alții, iar contractele sunt construite doar pentru a îndeplini formal condițiile, situația poate fi calificată drept creare artificială a condițiilor pentru obținerea plății, dacă sunt dovedite atât elementul obiectiv, cât și intenția de a obține avantajul (pct. 73-75). Regula este preluată, pentru perioada actuală, de art. 62 din Regulamentul (UE) 2021/2116, care obligă statele membre să nu acorde niciun avantaj persoanei care a creat artificial condițiile pentru obținerea lui.

Pasul al treilea: anularea ulterioară a contractului nu șterge automat dreptul la plată. Hotărârea din 26 martie 2026, cauza C-434/24, JD (JD împotriva MADR, APIA, Centrul Județean Bistrița-Năsăud), pronunțată la trimiterea Curții de Apel Cluj, este cea mai importantă hotărâre recentă pentru fermierii români care lucrează teren în temeiul unui contract. Faptele sunt tipice: un fermier închiriase pășune comunală în urma unei proceduri de atribuire organizate de comună, depusese cererea unică de plată pentru anul 2019, iar ulterior contractul a fost anulat retroactiv de o instanță civilă pentru un viciu al procedurii de atribuire, care nu îi era imputabil. APIA a considerat că fermierul nu mai avea titlu asupra terenului și a cerut restituirea plății. Cum se dovedește folosința terenului în fața APIA și a instanței arată articolul despre proba în litigiile cu APIA.

Curtea a statuat că regulamentele aplicabile cererii (Regulamentele (UE) nr. 1306/2013 și nr. 1307/2013, din perioada 2014-2020) se opun ca administrația națională să considere cererea de plată ineligibilă pentru simplul motiv că contractul de închiriere privind suprafața agricolă, valid la momentul examinării cererii, a fost anulat ulterior, cu efect retroactiv, din cauza unei neregularități a procedurii de atribuire care nu îi este imputabilă fermierului, indiferent de data anulării contractului. În motivare, Curtea a reamintit că regulamentul nu impune fermierului să prezinte un titlu juridic formal, fiind suficient să se dovedească utilizarea efectivă a suprafeței și o autonomie suficientă (pct. 39), că simpla anulare nu poate demonstra, în lipsa elementului subiectiv, crearea artificială a condițiilor (pct. 44) și că marja statelor membre în privința probelor este limitată de principiul proporționalității (pct. 48).

Concluzia practică trebuie formulată cu precizie, pentru că este ușor de exagerat. C-434/24 nu spune că fermierul poate obține subvenția fără niciun document. Spune că, odată ce fermierul a dovedit utilizarea efectivă și autonomă a terenului, un viciu ulterior al titlului, care nu îi este imputabil, nu poate fi folosit ca motiv automat de refuz sau de recuperare. Pentru viciile imputabile fermierului, hotărârea nu oferă aceeași protecție: statul poate condiționa plata de dovada unui drept de folosință asupra terenului, cu respectarea principiului proporționalității (pct. 49). Contractul bine făcut rămâne, așadar, prima linie de apărare. Jurisprudența europeană este a doua.

Validitatea contractului: condițiile din Codul civil

Un contract nul nu poate dovedi nimic. Prima verificare privește, așadar, condițiile civile, cu atenție specială la cele a căror nerespectare atrage nulitatea absolută.

Forma scrisă, condiție de validitate

Potrivit art. 1838 alin. (1) din Codul civil, contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Înțelegerea verbală, oricât de veche și de respectată, nu este un contract de arendă valabil. Fermierul care lucrează teren „pe vorbă” cu proprietarul nu are, în sensul Codului civil, un titlu de arendaș.

Forma scrisă nu înseamnă forma autentică. Contractul poate fi încheiat prin înscris sub semnătură privată. Forma autentică are însă avantaje distincte, analizate mai jos: dată certă, forță probantă sporită și caracter de titlu executoriu pentru plata arendei, chiar înainte de înregistrare (art. 1845).

Obiectul: ce se poate arenda

Art. 1836 din Codul civil enumeră bunurile care pot fi arendate: terenurile cu destinație agricolă (arabil, vii, livezi, pepiniere, pășuni, fânețe și celelalte categorii enumerate), dar și animalele, construcțiile, mașinile și utilajele destinate exploatării agricole. Contractul poate cuprinde, deci, în același act, terenul și bunurile necesare exploatării. Pentru APIA contează însă exclusiv identificarea terenului, iar aceasta trebuie făcută cu o precizie pe care Codul civil nu o cere, dar pe care controlul administrativ o impune (vezi secțiunea despre clauze).

Cine poate da terenul în arendă

Aici se pierd cele mai multe subvenții, pentru că viciul nu se vede la semnare.

Proprietarul exclusiv poate arenda singur. Situația este rară în practica terenurilor agricole din România, unde predomină coproprietatea și succesiunile nedezbătute.

Coproprietarii. Art. 641 alin. (1) din Codul civil permite actele de administrare cu acordul coproprietarilor care dețin majoritatea cotelor-părți. Art. 641 alin. (4) prevede însă că locațiunile încheiate pe termen de peste 3 ani, precum și actele de folosință cu titlu gratuit, nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor. Consecința este directă: un contract de arendă pe 5, 7 sau 10 ani semnat doar de coproprietarii majoritari este inopozabil coproprietarului care nu a consimțit (art. 642 alin. (1)) și expus contestării de către acesta. Aceeași regulă a unanimității se aplică și comodatului, ca act de folosință cu titlu gratuit. Dacă un coproprietar se opune abuziv unui act de administrare indispensabil, art. 641 alin. (3) permite suplinirea acordului său de către instanță, dar această cale presupune un proces, nu o semnătură.

Moștenitorii fără succesiune dezbătută. Moștenitorul care semnează în numele „familiei” se află, de regulă, în coproprietate cu ceilalți moștenitori, chiar dacă nu are încă certificat de moștenitor. Contractul semnat doar de el se încadrează în regimul de mai sus. Problema reapare la emiterea adeverinței din registrul agricol, care reflectă situația înscrisă acolo, nu înțelegerile din familie.

Uzufructuarul. Art. 715 alin. (1) din Codul civil îi permite uzufructuarului să arendeze bunul primit în uzufruct. Atenție însă la limite: dacă uzufructul se stinge prin expirarea termenului, locațiunile încetează odată cu el (art. 715 alin. (4)), iar în celelalte cazuri de stingere opozabilitatea față de proprietar este limitată în timp (art. 715 alin. (2)-(3)). Arendașul care contractează cu uzufructuarul trebuie să verifice durata uzufructului și să alinieze durata arendării la ea.

Mandatarul. Arendarea prin mandatar este posibilă, dar procura trebuie să acopere expres actul și durata lui. Pentru contractele pe termen lung, o procură generală de administrare este un argument de contestare, nu o protecție.

Durata

Codul civil nu impune o durată minimă. Durata maximă este cea a locațiunii în general, de 49 de ani (art. 1783). Dacă părțile nu stabilesc durata, art. 1837 prevede că arendarea se consideră încheiată pentru perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.

Această regulă supletivă este una dintre cele mai periculoase pentru subvenție. Anul agricol al culturii nu coincide cu anul calendaristic de cerere. Un contract fără termen, încheiat în primăvară, se poate considera încetat după recoltare, în vară sau toamnă, deși cererea de plată acoperă anul calendaristic și permite modificări sau retrageri ale suprafețelor până la 30 septembrie. Prima regulă de redactare este, așadar: durata se stabilește întotdeauna expres, cu date calendaristice de început și de sfârșit.

Reînnoirea și refuzul reînnoirii

Potrivit art. 1848 alin. (1) din Codul civil, contractul se reînnoiește de drept pentru aceeași durată dacă niciuna dintre părți nu a comunicat celeilalte, în scris, refuzul său cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinație agricolă, cu cel puțin un an înainte. Pentru contractele cu durata de un an sau mai scurtă, termenele se reduc la jumătate (art. 1848 alin. (2)).

Pentru subvenție, reînnoirea de drept are două fețe. Pentru arendaș, este o protecție: proprietarul care nu a notificat refuzul în termen nu poate pretinde că terenul îi revine din anul următor. Pentru proprietar și pentru noul arendaș cu care acesta ar vrea să contracteze, este o capcană: contractul nou, încheiat fără ca primul să fi încetat valabil, produce o dublă arendare și, aproape sigur, o suprapunere de parcele la APIA.

Reînnoirea de drept mai ridică o problemă practică: registrul agricol și adeverința reflectă, de regulă, contractul înregistrat cu termenul său inițial. Contractul reînnoit de drept trebuie adus la cunoștința primăriei, prin act adițional constatator sau prin declarație, înainte de campania de cerere. Altfel, adeverința poate indica un contract expirat.

Subarendarea și „oficiile de arendași”

Art. 1847 din Codul civil interzice oficiile de arendași (alin. (1)) și subarendarea totală sau parțială, sub sancțiunea nulității absolute (alin. (2)). Interdicția are o miză directă pentru subvenție. Schema în care o persoană ia în arendă suprafețe mari doar pentru a le „da mai departe” unor fermieri care le lucrează efectiv, dar care declară terenul la APIA pe numele arendașului inițial, combină două riscuri: nulitatea contractului de subarendare și calificarea situației drept creare artificială a condițiilor, în sensul cauzei C-176/20.

Cesiunea contractului

Art. 1846 din Codul civil permite arendașului să cesioneze contractul, cu acordul scris al arendatorului, soțului care participă la exploatarea bunurilor arendate sau descendenților săi majori. Este instrumentul juridic al transmiterii fermei în familie și trebuie folosit atunci când exploatația trece de la părinte la copil. Cesiunea către alte persoane nu se încadrează în acest text.

Încetarea prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendașului

Potrivit art. 1850 din Codul civil, contractul de arendare încetează prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendașului. Decesul arendatorului nu este caz special de încetare, iar contractul continuă cu moștenitorii acestuia (art. 1820 alin. (1), regula generală a locațiunii). Pentru fermierul persoană fizică, regula art. 1850 înseamnă că moartea lui stinge contractele pe care se sprijină exploatația. Moștenitorii care vor să continue activitatea au nevoie de contracte noi sau de o cesiune făcută din timp, în condițiile art. 1846.

Alte obligații legale relevante

Art. 1839 permite schimbarea categoriei de folosință a terenului arendat numai cu acordul prealabil scris al proprietarului și cu respectarea legii. Schimbarea categoriei are efecte directe asupra intervențiilor pentru care se poate solicita sprijin, de pildă la trecerea de la arabil la plantație.

Art. 1840 obligă arendașul, chiar în lipsa unei clauze exprese, să asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza calamităților naturale. Art. 1841-1843 reglementează reducerea arendei în caz de pieire fortuită a recoltei și riscul pieirii fructelor când arenda se plătește într-o cotă din fructe.

Art. 1849 conferă arendașului drept de preempțiune la vânzarea bunurilor agricole arendate, exercitat potrivit art. 1730-1739 din Codul civil. Pentru terenurile agricole situate în extravilan se aplică regimul special al Legii nr. 17/2014, care stabilește ordinea și condițiile de exercitare a preempțiunii. În ambele regimuri, calitatea de arendaș se dovedește prin contract, astfel că un contract nul sau fără dată certă slăbește și această prerogativă.

Înregistrarea: de la consiliul local la adeverința pentru APIA

Ce prevede Codul civil

Art. 1838 alin. (2) din Codul civil obligă arendașul să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ținut de secretarul consiliului local, sub sancțiunea unei amenzi civile stabilite de instanță pentru fiecare zi de întârziere. Dacă terenurile se află în raza mai multor consilii locale, câte un exemplar se depune la fiecare (alin. (3)). Dispozițiile privind cartea funciară rămân aplicabile (alin. (4)), iar toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea și publicitatea contractului revin arendașului (alin. (5)).

Trei precizări corectează confuzii frecvente:

Codul civil nu stabilește un termen fix de înregistrare. Termenul de „15 zile” invocat adesea provine din art. 6 alin. (1) al Legii nr. 16/1994, abrogată. Sancțiunea din Codul civil este amenda civilă pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce presupune o obligație de executare promptă, nu o fereastră legală de grație.
Înregistrarea nu este condiție de validitate. Contractul scris și neînregistrat este valabil între părți. Lipsa înregistrării are însă consecințe care, pentru subvenție, sunt la fel de grave ca nulitatea: lipsa înscrierii în registrul agricol, adeverință neconformă, dată incertă și pierderea caracterului de titlu executoriu.
Obligația aparține arendașului, nu proprietarului. Arendașul care lasă înregistrarea „pe mâna” proprietarului își asumă riscul propriei subvenții.

Registrul agricol și termenul de 30 de zile

Registrul agricol, reglementat de Ordonanța Guvernului nr. 28/2008, este evidența pe baza căreia primăria certifică cine utilizează terenul. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c) din ordonanță, în afara termenelor anuale de declarare, orice modificare se declară în termen de 30 de zile de la apariția ei. Încheierea, modificarea sau încetarea unui contract de arendă este o asemenea modificare. Practic, înregistrarea contractului la secretarul UAT și declararea lui pentru registrul agricol trebuie tratate ca o singură operațiune, făcută imediat după semnare.

Adeverința și controlul APIA

Adeverința eliberată de primărie pe baza registrului agricol este, în sistemul actual, piesa centrală a dosarului: fermierul demonstrează că are teren în folosință și la dispoziția sa, în primul rând, prin adeverința conform înscrisurilor din registrul agricol pentru anul de cerere (art. 5 alin. (2) lit. a) din Ordinul MADR nr. 106/2024). Art. 5 alin. (6) din același ordin, în forma modificată prin Ordinul MADR nr. 44/2026, prevede că, în cursul controalelor administrative privind utilizarea terenurilor, funcționarul APIA verifică corespondența suprafețelor utilizate înscrise în adeverință cu suprafețele declarate în cererea de plată, iar în urma verificărilor, după caz, notifică fermierul pentru clarificări suplimentare, în urma cărora decide dacă sunt necesare măsuri de reducere a suprafeței declarate.

Textul are o consecință pe care fermierii o subestimează: APIA nu citește contractul de arendă, citește adeverința. Dacă adeverința indică 42 de hectare, iar fermierul a declarat 50, diferența intră automat în zona clarificărilor și a reducerilor, indiferent ce scrie în contract. Iar adeverința reflectă doar ceea ce a fost înregistrat și declarat la primărie.

Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 prevede expres că documentele care fac dovada că terenul agricol se află la dispoziția fermierului, inclusiv adeverința din registrul agricol, trebuie să fie încheiate înaintea depunerii cererii de plată și valabile la data depunerii acesteia (art. 6 alin. (1) lit. l)) și că responsabilitatea privind legalitatea și valabilitatea datelor din aceste documente aparține fermierului și/sau autorității care le-a emis sau atestat (art. 6 alin. (9)). Suprafețele pentru care documentele nu sunt depuse până la data-limită de depunere a cererilor sunt neeligibile (art. 5 alin. (9) din Ordinul MADR nr. 106/2024).

Când primăria refuză adeverința

În campania 2026 au fost semnalate public cazuri în care primării au condiționat eliberarea adeverinței de plata impozitelor locale. Contextul normativ s-a schimbat în 2026: până la 25 februarie 2026, art. 6 alin. (7) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 obliga expres primăriile să elibereze adeverințele din registrul agricol fără condiționarea de plata impozitelor sau taxelor locale; textul a fost abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2026. Abrogarea interdicției exprese nu creează, prin ea însăși, o condiție nouă: nici Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, nici Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 nu prevăd plata impozitelor ca o condiție pentru eliberarea adeverinței, care atestă doar înscrisurile din registru. Un refuz motivat exclusiv prin datorii la bugetul local rămâne, așadar, discutabil din perspectiva legalității. În plus, pentru fermierii care au mai depus cereri, APIA solicită adeverința direct primăriei (art. 5 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 106/2024), iar primăria este obligată să o transmită la solicitarea APIA (art. 6 alin. (7) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022).

Fermierul aflat în această situație trebuie să acționeze documentat și rapid: cerere scrisă înregistrată la primărie, solicitarea motivării scrise a refuzului și, dacă refuzul se menține, acțiune în contencios administrativ pentru refuzul nejustificat de soluționare a cererii, în temeiul Legii nr. 554/2004. Toate acestea trebuie făcute înainte de expirarea termenului de depunere a cererii de plată, care în 2026 a fost 16 martie-5 iunie (art. 3 alin. (2²) din Ordinul MADR nr. 106/2024, modificat). Cererea depusă după termen este inadmisibilă (art. 3 alin. (3)), iar modificările se depun cel mai târziu la aceeași dată (art. 3 alin. (4)).

Data certă și dovada contractului

Contractul sub semnătură privată este opozabil terților, inclusiv APIA și unui al doilea arendaș, de la data la care devine cert. Potrivit art. 278 alin. (1) din Codul de procedură civilă, data devine certă, între altele, din ziua în care înscrisul a fost înfățișat la o autoritate sau instituție publică, cu mențiune pe înscris (pct. 2), ori din ziua în care a fost înregistrat într-un registru sau alt document public (pct. 3). Înregistrarea la consiliul local îndeplinește, așadar, și o funcție probatorie esențială.

Importanța practică este ilustrată de Decizia nr. 3364 din 2 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Fermierul pretindea plata pentru 17,11 hectare, în loc de 6,48 hectare cât fuseseră admise, invocând contracte de arendare și adeverințe ale primăriei. Instanța a respins recursul și a menținut respingerea acțiunii, reținând, între altele, că aspectele relevate creau suspiciuni întemeiate cu privire la data reală a întocmirii contractelor, iar adeverința primăriei nu purta semnăturile necesare. Lecția este simplă: un contract fără dată certă, prezentat după ce a apărut conflictul, are o forță probantă redusă tocmai când este cel mai necesar.

Pe lângă înregistrarea la primărie, data certă poate fi obținută prin autentificare notarială sau prin atestarea de către avocat a identității părților, a conținutului și a datei actului, în condițiile Legii nr. 51/1995.

Cartea funciară

Pentru terenurile înscrise în cartea funciară, art. 1811 lit. a) din Codul civil prevede că dreptul locatarului este opozabil dobânditorului numai dacă locațiunea a fost notată în cartea funciară. Pentru imobilele neînscrise, opozabilitatea depinde de anterioritatea datei certe a locațiunii față de data certă a înstrăinării (lit. b)). Art. 1838 alin. (4) confirmă aplicabilitatea regulilor de carte funciară și arendării.

Pentru arendașul care investește într-o exploatație pe termen lung, notarea contractului în cartea funciară este singura protecție reală împotriva vânzării terenului către un terț care nu vrea să respecte arendarea. Iar un dobânditor care nu respectă contractul și declară el însuși terenul la APIA produce exact conflictul de suprapunere pe care contractul trebuia să îl prevină.

Titlul executoriu

Potrivit art. 1845 din Codul civil, contractele de arendare încheiate în formă autentică, precum și cele înregistrate la consiliul local constituie, în condițiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele și în modalitățile stabilite în contract. Înregistrarea servește, așadar, și proprietarului: îi permite să execute silit arenda neplătită fără un proces prealabil. Este un argument util în negocierea cu proprietarii reticenți la înregistrare.

Momentul critic: data cererii, anul calendaristic și data de 30 septembrie

Regulile campaniei creează un calendar pe care contractul trebuie să îl acopere integral.

Moment	Ce se întâmplă	Ce trebuie să asigure contractul
Înainte de depunerea cererii	Contractul trebuie să fie încheiat, înregistrat și reflectat în registrul agricol	Semnare și înregistrare cu suficient timp înainte de campanie
Data depunerii cererii (2026: 16 martie-5 iunie)	Documentele trebuie să fie valabile la această dată	Contract în vigoare, nu doar „promis”
Pe parcursul anului de cerere	Terenul trebuie utilizat pentru activitate agricolă în anul pentru care se solicită sprijinul	Durată care acoperă cel puțin întregul an calendaristic
Până la 30 septembrie	Fermierul poate modifica cererea, fără creșteri, și poate retrage total sau parțial suprafețele (art. 16 alin. (2) lit. c) din Ordinul MADR nr. 106/2024, modificat)	Nicio încetare a contractului înainte de această dată
După control la fața locului	Modificările și retragerile nu mai sunt posibile pentru parcelele cu neconformități; neconformitățile se comunică în maximum 90 de zile de la finalizarea verificărilor pe teren (art. 16 alin. (3))	Arhivarea documentelor de lucrări și a dovezilor de utilizare
Din campania 2027	Pentru terenul arabil, dovada înființării sau întreținerii culturii ori a terenului, prin documente depuse până la 31 august (art. 25¹ din ordin)	Obligația arendașului de a păstra facturi, documente de sămânță și de lucrări

Regula de bază care rezultă din tabel și din jurisprudența europeană (C-434/24, pct. 37 și 43) este că riscul juridic se concentrează pe evenimentele produse în cursul anului calendaristic de cerere. Un contract care încetează pe 1 octombrie, după recoltare, poate părea logic din punct de vedere agronomic, dar deschide o fereastră în care noul utilizator poate declara terenul pentru anul următor înainte ca situația anului curent să fie închisă. Recomandarea noastră este ca data de încetare să fie fixată la 31 decembrie sau ulterior, iar predarea terenului pentru însămânțările de toamnă ale noului utilizator să fie reglementată printr-o clauză separată de tranziție, care nu afectează titlul arendașului pentru anul în curs.

Conflictele tipice și cum le tratează APIA

Suprapunerea de parcele

Definițiile din Ordinul MADR nr. 106/2024, în forma modificată în 2026, sunt fără echivoc: identificarea parcelei presupune ca aceasta să nu se suprapună cu parcelele declarate de alți fermieri (art. 2 lit. p)), iar parcela agricolă este o suprafață continuă de teren care face obiectul unei declarații din partea unui singur fermier (art. 2 lit. s)). Aceeași suprafață nu poate fi plătită de două ori.

Când doi fermieri declară aceeași parcelă, APIA nu tranșează un litigiu civil. Solicită clarificări și documente și plătește numai suprafața pentru care dreptul de utilizare este dovedit. În regimul actual, dacă un bloc fizic este declarat de doi sau mai mulți fermieri, iar suprafața totală declarată depășește suprafața din sistemul de referință cu cel mult 1 hectar, APIA poate aplica o reducere proporțională tuturor, prin notificare care se poate contesta în scris în 15 zile lucrătoare (art. 12 din Ordinul MADR nr. 106/2024); pentru suprafața care depășește suprafața maximă eligibilă a blocului fizic nu se acordă plăți (art. 13 alin. (1)). Logica este aceeași: conflictul nerezolvat la timp lovește plata ambilor fermieri. Situația a doi fermieri care declară aceeași parcelă este tratată și într-un articol de pe zandomeni.eu.

Sursele tipice ale suprapunerii sunt:

Dubla arendare: proprietarul încheie un contract nou fără să fi încetat valabil contractul anterior, de regulă prin ignorarea termenului de un an pentru refuzul reînnoirii (art. 1848).
Proprietarul care declară el însuși: proprietarul care a dat terenul în arendă îl declară și pe numele său, din eroare sau pentru că a moștenit și alte parcele în aceeași tarla.
Moștenitorii divizați: un moștenitor arendează terenul unui fermier, altul îl arendează sau îl dă în comodat altuia.
Arendașul ieșit: fostul arendaș, al cărui contract a încetat, continuă să declare parcela din inerție.
Erori de identificare: contractul descrie parcela prin tarla și număr vechi, iar fermierul o desenează în sistemul GIS peste parcela vecinului.

Cine câștigă conflictul

Criteriul decisiv este cel al utilizării efective și autonome, susținută de titlu (C-61/09, C-434/24). În practică, prevalează fermierul care are cumulativ: contract valabil, cu dată certă anterioară; înregistrare la consiliul local și înscriere în registrul agricol; adeverință corespunzătoare suprafeței declarate; dovezi ale lucrărilor efectuate în anul de cerere. Conflictul dintre cei doi pretendenți se soluționează însă pe cale civilă (acțiune în constatare, în evacuare ori în despăgubiri împotriva arendatorului care a încheiat două contracte), iar hotărârea vine, de regulă, după ce campania s-a închis. De aceea, prevenția contractuală este de departe mai eficientă decât litigiul.

Clauzele care salvează plata: lista de verificare a contractului

Clauzele de mai jos nu sunt impuse de lege. Sunt rezultatul analizei conflictelor tipice și au un singur scop: ca, în ziua în care APIA notifică o neconcordanță, fermierul să poată răspunde cu un document, nu cu o explicație. Formulările propuse sunt orientative și trebuie adaptate fiecărui contract.

1. Identificarea exactă a terenului

Fiecare parcelă se descrie prin: unitatea administrativ-teritorială, numărul cadastral și numărul cărții funciare, dacă există; tarlaua și parcela; suprafața în hectare cu două zecimale; categoria de folosință; după caz, blocul fizic din sistemul de identificare a parcelelor folosit de APIA. Se anexează schița sau extrasul de plan cadastral. Suprafața din contract trebuie să coincidă cu cea care va apărea în adeverință și cu cea pe care fermierul o va desena în cerere.

Formulare orientativă: „Obiectul contractului îl constituie terenurile agricole identificate în Anexa nr. 1, care face parte integrantă din contract, cu indicarea, pentru fiecare parcelă, a numărului cadastral, a numărului cărții funciare, a tarlalei, a parcelei, a suprafeței și a categoriei de folosință. Orice diferență între suprafața din contract și cea rezultată din măsurători cadastrale se constată prin act adițional, încheiat în cel mult 15 zile de la constatare.”

2. Declarația arendatorului privind titlul și coproprietarii

Arendatorul declară că este proprietar exclusiv sau indică toți coproprietarii și cotele lor, iar toți semnează. Pentru moștenirile nedezbătute, semnează toți moștenitorii acceptanți cunoscuți. Arendatorul declară că terenul nu face obiectul unui alt contract de arendă, comodat sau concesiune în vigoare și că nu a notificat și nu a primit un refuz de reînnoire pentru un contract anterior.

Formulare orientativă: „Arendatorul declară, pe propria răspundere și sub sancțiunea răspunderii pentru evicțiune, că terenurile nu fac obiectul niciunui alt contract de arendare, comodat, concesiune sau al oricărui alt act care conferă unui terț dreptul de folosință pentru perioada contractului și că semnatarii reprezintă toți titularii dreptului de proprietate asupra acestora.”

3. Durata aliniată la anii de cerere

Data de început se fixează înaintea campaniei în care arendașul va declara terenul, iar data de încetare la 31 decembrie a ultimului an de cerere acoperit sau ulterior. Pentru contractele pe termen lung, durata poate depăși 3 ani numai cu acordul tuturor coproprietarilor (art. 641 alin. (4)).

4. Clauza de exclusivitate a declarării la APIA

Este clauza cea mai importantă și cea mai des omisă.

Formulare orientativă: „Pe întreaga durată a contractului, arendașul are dreptul exclusiv de a declara terenurile în cererile de plată depuse la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și la orice altă autoritate care gestionează sprijin financiar pentru agricultură. Arendatorul se obligă să nu declare terenurile, să nu permită și să nu înlesnească declararea lor de către terți și să nu încheie cu privire la acestea niciun act care ar conferi unui terț un drept de folosință concurent.”

5. Obligația de înregistrare și cooperare cu primăria

Se stabilește cine depune contractul la secretarul UAT, în ce termen (recomandăm cel mult 5 zile lucrătoare de la semnare) și cine declară modificarea pentru registrul agricol. Arendatorul se obligă să semneze orice declarație cerută de primărie pentru înscrierea în registrul agricol.

6. Clauza de cooperare în caz de suprapunere

Formulare orientativă: „Dacă, pe durata contractului, arendașul este notificat de APIA cu privire la o suprapunere, o neconcordanță sau o solicitare de clarificări privind terenurile, arendatorul se obligă ca, în cel mult 5 zile de la solicitarea scrisă a arendașului, să emită și să remită o declarație scrisă, cu semnătura certificată de notar sau atestată de avocat, prin care confirmă existența și valabilitatea prezentului contract și dreptul exclusiv de folosință al arendașului, precum și să facă demersurile necesare pentru retragerea oricărei declarări concurente făcute de el sau de persoane aflate sub controlul său.”

7. Clauza de încetare compatibilă cu anul de cerere

Rezilierea sau denunțarea, indiferent de cauză, produce efecte numai de la 31 decembrie a anului de cerere în curs, cu excepția culpei grave a arendașului. Se reglementează separat predarea anticipată a parcelelor pentru însămânțările de toamnă ale următorului utilizator, cu mențiunea expresă că aceasta nu afectează dreptul arendașului de a menține declarația pentru anul în curs.

8. Răspunderea pentru pierderea subvenției

O clauză penală, în sensul art. 1538 din Codul civil, care evaluează anticipat prejudiciul produs de arendatorul care declară terenul, încheie un contract concurent sau nu cooperează la clarificări. Valoarea trebuie corelată cu sprijinul pierdut pe hectar și cu eventualele sume pe care APIA le-ar recupera. Clauza are în primul rând un rol disuasiv și, în al doilea rând, scutește arendașul de dovada prejudiciului.

9. Arenda și titlul executoriu

Se precizează cuantumul arendei, în bani sau în natură, termenele de plată și locul predării produselor. Arenda poate fi stabilită independent de subvenție. Dacă părțile convin ca o parte din arendă să fie raportată la sprijinul încasat, clauza trebuie formulată cu grijă, astfel încât să nu creeze aparența că arendatorul conduce activitatea agricolă sau beneficiază direct de plată. Pentru proprietar, înregistrarea contractului este garanția caracterului executoriu al clauzei de plată (art. 1845).

10. Activitatea agricolă și documentele de lucru

Arendașul se obligă să utilizeze terenul pentru activitate agricolă în fiecare an de cerere și să păstreze documentele care dovedesc înființarea și întreținerea culturilor. Din campania 2027, pentru terenul arabil, aceste documente devin condiție de dovadă a calității de fermier activ (art. 25¹ din Ordinul MADR nr. 106/2024). Clauza protejează și proprietarul, care are interesul ca terenul să nu fie abandonat și să rămână în stare bună agricolă.

11. Interdicția subarendării și controlul activității

Se reia expres interdicția din art. 1847 și se precizează că lucrările executate de prestatori de servicii agricole pe comanda și pe riscul arendașului nu constituie subarendare. Distincția este importantă: arendașul poate contracta servicii, dar trebuie să rămână cel care conduce exploatația, în sensul cerinței de autonomie din jurisprudența europeană.

12. Schimbarea categoriei de folosință și angajamentele multianuale

Orice schimbare de categorie se face numai cu acordul scris prealabil al proprietarului (art. 1839). Dacă arendașul accesează intervenții cu angajamente pe mai mulți ani (agro-mediu, agricultură ecologică), durata contractului trebuie să acopere durata angajamentului sau contractul trebuie să reglementeze cooperarea părților la transferul angajamentului către următorul utilizator, pentru a evita sancțiunile pentru nerespectarea angajamentului.

13. Cesiunea către familie și succesiunea

Se poate prevedea de la început acordul arendatorului la cesiunea contractului către soțul care participă la exploatare sau către descendenții majori (art. 1846), sub condiția notificării. Clauza nu înlătură încetarea de drept prin decesul arendașului (art. 1850), dar facilitează planificarea transferului exploatației în timpul vieții acestuia.

14. Asigurarea și riscul recoltei

Se reiau obligația legală de asigurare (art. 1840) și regulile privind reducerea arendei în caz de pieire a recoltei (art. 1841-1843), cu precizarea documentelor prin care se dovedește calamitatea.

15. Forma, data certă și publicitatea

Contractul se întocmește în cel puțin trei exemplare originale (arendator, arendaș, consiliul local), plus câte un exemplar pentru fiecare consiliu local suplimentar. Se recomandă data certă imediată, prin înregistrare, autentificare sau atestare de avocat, și, pentru contractele pe termen lung asupra terenurilor intabulate, notarea în cartea funciară.

Tabel-sinteză: viciul, efectul la APIA, remediul

Viciul contractului	Efectul probabil la APIA	Remediul preventiv
Înțelegere verbală	Lipsa titlului; nulitate absolută (art. 1838 alin. (1))	Contract scris înainte de campanie
Semnat de coproprietarii majoritari, durată peste 3 ani	Contestare de către coproprietarul nesemnatar; risc de conflict de declarare	Semnătura tuturor coproprietarilor (art. 641 alin. (4))
Fără durată determinată	Încetare după recoltarea anului agricol (art. 1837)	Date calendaristice exprese, până la cel puțin 31 decembrie
Neînregistrat la consiliul local	Nu apare în registrul agricol; adeverință neconformă; dată incertă	Înregistrare imediată la secretarul UAT și declarare în 30 de zile
Suprafață descrisă vag	Neconcordanță între adeverință și cerere; reducerea suprafeței (art. 5 alin. (6) din ordin)	Anexă cadastrală cu suprafețe exacte
Fără clauză de exclusivitate	Proprietarul sau terții declară terenul; suprapunere	Clauza de exclusivitate și clauza penală
Contract nou peste unul reînnoit de drept	Dublă arendare; blocarea plății pentru ambii	Verificarea notificărilor de refuz (art. 1848)
Subarendare deghizată	Nulitate absolută (art. 1847) și risc de „condiții create artificial”	Fermierul care lucrează contractează direct cu proprietarul

Când plata a fost refuzată sau ți se cere restituirea

Dacă viciul nu a putut fi prevenit, apărarea trebuie construită cu aceeași rigoare cu care ar fi trebuit redactat contractul. Recomandăm separarea strictă a două planuri.

Planul procedural

Primul pas este identificarea exactă a actului atacat și a căii de contestare: decizie de plată sau de respingere, notificare privind reducerea suprafeței, proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, emis potrivit OUG nr. 66/2011. Fiecare are o cale și un termen proprii, iar ratarea termenului de contestare administrativă închide, de regulă, și calea judiciară. Pentru titlurile de creanță, OUG nr. 66/2011 prevede o procedură specială de contestare la emitent, urmată de acțiune în contencios administrativ. Termenele se calculează de la comunicare, iar prima verificare a oricărui dosar este data și modul comunicării. Termenul de contestare și consecințele depășirii lui sunt explicate în articolul despre titlul de creanță APIA, iar structura contestației, în articolul despre contestația administrativă împotriva APIA.

Planul de fond

Pe fond, argumentele se ordonează de la cel mai puternic la cel mai slab:

Existența și valabilitatea titlului la data cererii. Contract scris, cu dată certă anterioară cererii, înregistrat, reflectat în adeverință.
Utilizarea efectivă și autonomă a terenului în anul de cerere. Facturi de sămânță și de lucrări, documente de vânzare a recoltei, fotografii georeferențiate, martori. Acesta este criteriul consacrat de C-61/09 și reafirmat de C-434/24 (pct. 39).
Caracterul neimputabil al viciului de titlu. Dacă titlul, valid la data examinării cererii, a fost desființat ulterior din cauza unei proceduri de atribuire viciate, neimputabile fermierului, C-434/24 interzice tratarea cererii ca ineligibilă doar pe acest temei, indiferent de data anulării. Pentru alte cauze străine fermierului (de pildă, lipsa acordului unui coproprietar, ascunsă de arendator), raționamentul hotărârii poate fi invocat prin analogie.
Lipsa elementului subiectiv al condițiilor create artificial. Administrația trebuie să dovedească și intenția de a obține avantajul în mod artificial (C-176/20, pct. 73-75; C-434/24, pct. 44). Simpla neregularitate a contractului nu este suficientă.
Proporționalitatea. Practica administrativă care sancționează automat un viciu formal, fără legătură cu utilizarea reală a terenului, trebuie confruntată cu limita stabilită la pct. 48 din C-434/24.

Cum va argumenta APIA și cum răspunzi

Orice apărare trebuie testată din perspectiva adversarului. APIA va susține, de regulă, că dreptul național cere documente justificative valabile, că responsabilitatea pentru legalitatea lor aparține fermierului și că C-434/24 privește un viciu al procedurii publice de atribuire, nu un contract privat defectuos.

Răspunsul trebuie să fie diferențiat. Dacă viciul ține de forma contractului (lipsa formei scrise), argumentul european este slab, pentru că problema nu este anularea ulterioară, ci inexistența titlului la data cererii. Dacă viciul ține de capacitatea sau acordul arendatorului ori al coproprietarilor, necunoscut fermierului de bună-credință, raționamentul din C-434/24 poate fi transpus, în opinia noastră, pentru că dispozitivul se sprijină pe două elemente generale: utilizarea efectivă a terenului și caracterul neimputabil al neregularității. Iar dacă există indicii de construcție artificială (contracte succesive între persoane apropiate, subarendare, activitate desfășurată de alții), apărarea trebuie centrată pe dovada activității proprii, nu pe valabilitatea hârtiilor.

Alternativa la cea mai bună soluție negociată

Înainte de litigiu, fermierul trebuie să își cunoască alternativa. Dacă dosarul de utilizare efectivă este solid, iar viciul de titlu nu îi este imputabil, poziția de negociere este bună, iar contestarea are argumente serioase. Dacă dosarul probator este subțire, valoarea litigiului trebuie comparată cu costul procedurii și cu riscul accesoriilor. Dacă suprapunerea provine dintr-o dublă arendare, adevăratul debitor este, de cele mai multe ori, arendatorul care a semnat două contracte, iar acțiunea în despăgubiri împotriva lui, sprijinită pe o clauză penală bine redactată, poate valora mai mult decât contestația împotriva APIA.

Aspecte fiscale pe scurt

Contractul de arendă are și o componentă fiscală, care nu afectează direct eligibilitatea la APIA, dar trebuie reglementată pentru a evita conflictele dintre părți. Potrivit Codului fiscal, impozitul pe venitul din arendă se reține la sursă de către plătitorul venitului, la momentul plății (art. 84 alin. (8)), și se declară prin declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, adică formularul 112 (art. 132 alin. (2)), iar pentru arenda în natură evaluarea se face pe baza prețurilor medii stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene (art. 84 alin. (5)). Contractul trebuie să precizeze cine suportă fiecare obligație și cum se probează plata arendei, inclusiv a celei în natură.

Concluzie

Contractul de arendă este, pentru fermier, mai mult decât un acord cu proprietarul. Este dovada pe care APIA o verifică prin adeverința primăriei, pe care un al doilea arendaș o va contesta și pe care o instanță o va cântări peste ani, dacă banii sunt ceruți înapoi. Un contract scris, semnat de toți titularii, cu durată calendaristică exactă, înregistrat imediat, cu dată certă și cu clauze de exclusivitate și cooperare elimină marea majoritate a riscurilor. Hotărârea CJUE în cauza C-434/24 oferă o protecție reală fermierului de bună-credință, dar nu înlocuiește contractul. Îl presupune.

Întrebări frecvente

Este obligatoriu ca contractul de arendă să fie încheiat la notar?

Nu. Codul civil cere forma scrisă, sub sancțiunea nulității absolute, nu forma autentică (art. 1838 alin. (1)). Autentificarea notarială aduce însă dată certă, forță probantă sporită și caracter de titlu executoriu pentru plata arendei (art. 1845). Același caracter executoriu îl are și contractul sub semnătură privată înregistrat la consiliul local.

Dacă nu am înregistrat contractul la primărie, pierd subvenția?

Contractul rămâne valabil între părți, dar nu apare în registrul agricol, iar adeverința eliberată de primărie nu va reflecta suprafața. APIA verifică tocmai corespondența dintre adeverință și suprafața declarată, astfel că, în practică, lipsa înregistrării duce la reducerea suprafeței sau la respingerea ei. Înregistrarea trebuie făcută înainte de depunerea cererii de plată.

În ce termen trebuie înregistrat contractul de arendă?

Codul civil nu fixează un termen în zile, dar sancționează întârzierea cu amendă civilă pentru fiecare zi. Pentru registrul agricol, modificările se declară în 30 de zile de la apariția lor (art. 11 alin. (1) lit. c) din OG nr. 28/2008). Termenul de 15 zile invocat frecvent provine din Legea nr. 16/1994 (art. 6 alin. (1)), abrogată din 2011.

Ce se întâmplă dacă proprietarul a arendat același teren și altcuiva?

Apare o suprapunere de parcele, iar APIA nu va plăti aceeași suprafață de două ori. Suprafața în conflict riscă reduceri pentru ambii fermieri până la clarificare, iar disputa dintre arendași se soluționează pe cale civilă. Prevalează, de regulă, fermierul cu contract valabil și dată certă anterioară, înregistrat și susținut de dovezi ale utilizării efective. Arendatorul care a încheiat două contracte răspunde pentru prejudiciu.

Pot lua în arendă un teren moștenit de mai mulți frați, semnând doar cu unul dintre ei?

Riscul este mare. Arendarea pe mai mult de 3 ani cere acordul tuturor coproprietarilor (art. 641 alin. (4) din Codul civil). Fratele care nu a semnat poate contesta contractul și poate da terenul altcuiva, ceea ce duce la suprapunere. Soluția este semnarea contractului de către toți moștenitorii.

APIA îmi cere banii înapoi pentru că, între timp, contractul a fost anulat. Am vreo apărare?

Da, dacă ați utilizat efectiv terenul și cauza anulării nu vă este imputabilă. Prin hotărârea din 26 martie 2026, cauza C-434/24, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că administrația nu poate considera cererea ineligibilă doar pentru că un contract de închiriere, valid la data examinării cererii, a fost anulat ulterior, cu efect retroactiv, pentru o neregularitate a procedurii de atribuire care nu îi este imputabilă fermierului, indiferent de data anulării. Pentru alte vicii neimputabile, hotărârea poate fi invocată prin analogie. Termenele de contestare a titlului de creanță trebuie însă respectate cu strictețe.

Contractul meu de arendă se termină în toamnă, după recoltare. Este o problemă?

Poate fi. Cererea de plată acoperă anul calendaristic, iar suprafețele pot fi modificate sau retrase până la 30 septembrie. Recomandăm ca data de încetare să fie fixată la 31 decembrie sau ulterior, iar accesul noului utilizator pentru însămânțările de toamnă să fie reglementat printr-o clauză de tranziție separată.

Primăria refuză să îmi elibereze adeverința până nu plătesc impozitele locale. Ce pot face?

Interdicția expresă din Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 a fost abrogată în februarie 2026, dar nici ordonanța privind registrul agricol, nici hotărârea nu prevăd plata impozitelor ca o condiție pentru eliberarea adeverinței. Dacă ați mai depus cereri la APIA, adeverința este solicitată de APIA direct primăriei. Depuneți o cerere scrisă înregistrată, solicitați motivarea scrisă a refuzului și, dacă refuzul se menține, formulați acțiune în contencios administrativ pentru refuz nejustificat. Acționați înainte de expirarea termenului de depunere a cererii de plată.

Surse și referințe

Legislație

Codul civil, art. 641, 642, 715, 1778, 1783, 1811, 1820, 1836-1850
Codul de procedură civilă, art. 278
Codul fiscal, art. 84 și 132
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, art. 230 lit. r)
Ordonanța Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, art. 11
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Hotărârea Guvernului nr. 1571/2022 privind stabilirea cadrului general de implementare a intervențiilor aferente sectoarelor vegetal și zootehnic din cadrul Planului strategic PAC 2023-2027, art. 6 (în forma în vigoare după Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2026)
Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 106/2024, modificat prin Ordinul nr. 44/2026 (M. Of. nr. 152 din 27 februarie 2026)
Regulamentul (UE) 2021/2115, art. 4 alin. (4)
Regulamentul (UE) 2021/2116, art. 62

Jurisprudență

CJUE, hotărârea din 14 octombrie 2010, Landkreis Bad Dürkheim, C-61/09, ECLI:EU:C:2010:606
CJUE, hotărârea din 7 aprilie 2022, SC Avio Lucos SRL, C-176/20, ECLI:EU:C:2022:274
CJUE, hotărârea din 26 martie 2026, JD (JD împotriva MADR, APIA, Centrul Județean Bistrița-Năsăud), C-434/24
Curtea Constituțională, Decizia nr. 87 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 342 din 16 aprilie 2025
Curtea de Apel Oradea, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3364 din 2 decembrie 2015 (dosar nr. 2380/111/CA/2014)

Articolul are caracter informativ și reflectă legislația și jurisprudența la data de 29 octombrie 2026. Nu constituie consultanță juridică pentru un caz concret. Regulile de campanie APIA se modifică anual, iar fiecare situație trebuie analizată pe baza documentelor proprii.